Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Avanpremieră editorială:
Jonathan Franzen - CORECŢII de Cornelia Bucur


Adevărată revelaţie a literaturii americane din ultimii ani, Jonathan Franzen (n. 1959) a crescut în Webster Groves, Missouri, o suburbie a oraşului St. Louis. Studiază la Swarthmore College, apoi la Freie Universität din Berlin, ca bursier Fulbright, pentru a lucra ulterior în laboratorul de seismologie din cadrul Departamentului de Fizica Pămîntului şi Ştiinţe Planetare de la Harvard. Este autorul a trei romane - Al douăzeci şi şaptelea oraş (1988), Zguduire (1992) şi Corecţii (2001), precum şi al unui volum de eseuri, Cum să fii singur (2002). A primit Whiting Writers Award în 1988, o bursă Guggenheim în 1996, Premiul Berlin al Academei Americane în 2000. Scrie frecvent pentru The New Yorker şi locuieşte la New York.

Distins cu prestigiosul National Book Award şi tradus peste tot în lume, Corecţii (care va apărea în curînd la Ed. Polirom şi din care publicăm în aceste pagini fragmente) este romanul unui veac nou - o capodoperă tragicomică despre o familie care se fărîmiţează, într-o epocă a satisfacţiilor facile. După aproape cincizeci de ani de cînd este soţie şi mamă, Enid Lambert doreşte puţină relaxare. Din nefericire, Alfred, soţul ei, este pe cale de a pierde bătălia cu boala Parkinson, iar copiii au plecat de mult de acasă, în căutarea propriilor catastrofe personale. Cel mai vîrstnic, Gary, pe vremuri finanţist de succes şi familist, face acum eforturi pentru a se convinge pe sine şi pe soţia sa că, în ciuda tuturor aparenţelor, nu suferă de o depresie clinică. Mijlociul, Chip, a pierdut o catedră academică aproape sigură şi suferă eşec după eşec în noua viaţă profesională. Iar Denise, fiica cea mică, a evadat dintr-o căsnicie dezastruoasă numai pentru a-şi irosi tinereţea şi frumuseţea într-o aventură cu un bărbat însurat - cel puţin aşa crede mama sa. Căutînd cu disperare un punct luminos în viitor, Enid şi-a stabilit un ţel aproape imposibil de atins: reunirea întregii familii pentru un ultim Crăciun petrecut în casa părintească.

Întinzîndu-se din Midwest-ul de la jumătatea secolului trecut pînă pe Wall Street şi în Europa răsăriteană de astăzi, Corecţii plasează lumea demodată a virtuţilor civice şi inhibiţiilor sexuale într-un violent contrast cu era locuinţelor supravegheate electronic, a educaţiei liberale, a îngrijirilor de sănătate mentală făcute din cărţi de popularizare şi a lăcomiei globalizate. De un un umor întunecat şi un umanism profund, cartea îl confirmă pe Jonathan Franzen ca pe unul dintre cei mai fini comentatori ai societăţii şi spiritului american.



Încălzirea atmosferei face ca Lituania Incorporated să crească în valoare.

Vilnius, 30 octombrie. Pentru că nivelul oceanului planetar creşte cu peste 2,5 cm anual şi milioane de metri cubi de plaje se erodează în fiecare zi, Comisia Europeană pentru Resurse naturale a avertizat în această săptămînă că Europa s-ar putea confrunta cu o "catastrofală" criză a nisipului şi pietrişului pînă la sfîrşitul acestui deceniu.

"Pe parcursul istoriei sale, omenirea a considerat nisipul şi pietrişul ca fiind resurse inepuizabile, a declarat Jaques Dormand, preşedintele Comisiei. Din nefericire, recursul excesiv la combustibilii fosili, care are ca rezultat apariţia efectului de seră, va lăsa numeroase ţări din centrul Europei, inclusiv Germania, la mîna statelor din cartelul nisipului şi pietrişului, în special a Lituaniei, bogată în nisip, dacă acestea doresc să îşi continue programele minimale de construire de drumuri şi clădiri."

Gitanas R. Misevicius, membru fondator şi preşedinte al Companiei Partidul Pieţei Libere face o paralelă între iminenta criză a nisipului şi a pietrişului în Europa şi criza petrolului din 1973. "La vremea aceea - a spus el - ţări mici, dar bogate în petrol, precum Bahrain sau Brunei, au fost şoarecii care au început să ragă precum leii. Mîine va fi Lituania."

Preşedintele Dormand a descris Compania Partidul Pieţei Libere, pro-occidentală şi pro-business, ca pe "singura mişcare politică existentă în momentul de faţă în Lituania dispusă să trateze corect şi responsabil cu pieţele de capital occidentale. Nenorocirea noastră - a continuat Dormand - este că cea mai mare parte a rezervelor de nisip şi pietriş ale Europei se află în mîinile naţionaliştilor baltici, prin comparaţie cu care Muammar Gadhafi este un Charles de Gaulle. Şi nu exagerez decît foarte puţin cînd afirm că viitorul stabilităţii economice a Consiliului Europei stă în mîinile cîtorva capitalişti curajoşi din est, precum dl Misevicius..."

Frumuseţea Internetului este că Chip putea pune poveşti cu ţesătură oricît de străvezie, fără a-şi bate măcar capul să verifice ortografia. Pe Web, încrederea acordată informaţiilor depinde în proporţie de nouăzeci şi opt la sută de cît de arătos şi de cool este site-ul. Chiar dacă nu stăpînea la perfecţie limbajul Web, Chip era totuşi american, sub patruzeci de ani, iar americanii sub patruzeci de ani erau excelenţi judecători a ce era şi ce nu era arătos şi cool. El şi Gitanas merseră la Prie Universiteto, un bar unde angajară cinci lituanieni tineri îmbrăcaţi în tricouri cu Phish şi R.E.M., pe treizeci de dolari plus milioane de acţiuni opţionale fără nici o valoare, şi timp de o lună Chip îi stăpîni cu o mînă de fier pe cei cinci experţi în jargonul internetistic. Îi puse să studieze pagini americane precum nbci.com şi Oracle. Le indică ce să facă şi cum să procedeze.

Lituania.com se lansă oficial pe 5 noiembrie. Un baner cu rezoluţie mare - DEMOCRAŢIA ADUCE DIVIDENDE MARI - se defăşura în acompaniamentul a şaisprezece măsuri din Dansul vizitiilor şi grăjdarilor din baletul Petruşka. Una lîngă alta, în spaţiul de un albastru intens de dedesubtul banerului, erau o imagine în alb-negru Dinainte ("Vilniusul socialist"), înfăţişînd faţadele găurite de obuze şi teii măcelăriţi de pe Gedimino Prospektas, şi una în culori strălucitoare de După ("Vilniusul pieţei libere"), în care se vedea un complex de buticuri şi bistrouri pe malul portului, într-o lumină ca de miere. (În realitate, complexul se afla în Danemarca.) Timp de o săptămînă, Chip şi Gitanas îşi petrecuseră nopţile bînd bere şi compunînd restul paginilor, care promiteau investitorilor privilegiile eponime şi inseminatorii incluse în primul anunţ al lui Gitanas şi în plus, în funcţie de nivelul de angajare,


l vacanţe, pe principiul time-sharing-ului, în vilele ministeriale de pe plaja Palanga!

l dreptul de exploatare mineralieră şi forestieră pro rata în toate parcurile naţionale!

l numirea magistraţilor şi judecătorilor locali!

l dreptul de a parca, 24 ore pe zi, în perpetuitate, în centrul vechi al oraşului Vilnius!

l reduceri de cincizeci la sută la închirierea selectivă a trupelor şi dotării armatei lituaniene pe bază de înscrieri, cu excepţia perioadelor în care ţara era în război!

l adopţia fără probleme a nou-născuţilor lituanieni de sex feminin!

l imunitate discreţionară faţă de interdicţia de a coti la stînga pe roşu!

l includerea imaginii investitorului pe timbre comemorative, monede de colecţie, etichete ale fabricilor de bere cu producţie limitată, fursecuri tipic lituaniene cu exteriorul în basoreliefuri de ciocolată, carduri comerciale Eroicul Lider, hîrtie de ambalaj pentru cadourile de Crăciun etc.!

l titlul onorific de Doctor în Litere Umaniste din partea Universităţii din Vilnius, fondată în 1578!

l acces "fără întrebări" la înregistrări şi alte componente ale securităţii statului!

l dreptul protejat prin lege de a purta, în perioadele petrecute pe teritoriul lituanian, titluri şi ranguri precum "Înalte domn" şi "Domniţă" sau "Înălţimea voastră", cu pedepse pentru personalul domestic care refuza să le folosească, între care se numărau flagelarea publică şi pînă la şaizeci de zile de închisoare!

l dreptul de "a trece înainte", în ultima clipă, la biletele de tren sau avion, pe listele cu rezervări la evenimente culturale sau la mesele din restaurantele şi cluburile de cinci stele!

l prioritate "de gradul unu" pentru transplanturile de ficat, inimă şi cornee la celebrul Spital Antakalnis din Vilnius!

l permise de vînătoare şi pescuit fără limită, plus privilegii în extrasezon în rezervaţiile naţionale!

l numele dumneavoastră, cu majuscule, pe carena vaselor de mare tonaj!

l etc. etc.



Lecţia pe care Gitanas o ştia deja şi pe care Chip o învăţa acum era că influxul de capital american era cu atît mai abundent cu cît promisiunile erau mai absurde şi mai hilare. În fiecare zi, Chip dădea naştere la comunicate de presă, declaraţii financiare false, pasaje de comentarii care argumentau inevitabilitatea hegeliană a politicii comerciale brute, mărturii neruşinate care atestau apropiatul boom economic lituanian, întrebări piezişe pentru chat room-urile de investiţii online, precum şi răspunsuri directe şi izbitoare. Dacă i se atrăgea atenţia că minte sau nu ştie ce spune, trecea pur şi simplu la alt chat room. Scria texte pentru certificatele de acţionar şi pentru broşura aferentă (Felicitări - Aţi Devenit un Patriot al Pieţei Libere din Lituania!) şi le tipărea pe hîrtie groasă, textilă. Avea sentimentul că, în sfîrşit, aici, pe tărîmul invenţiei pure, îşi găsise chemarea. Exact aşa cum îi jurase Melissa Paquette cu mult timp în urmă, era extraordinar să înfiinţezi o companie, extraordinar să vezi banii începînd să curgă. Un reporter de la USA Today îl întrebă într-un e-mail: "E ceva adevărat?"

Chip îi răspunse, tot printr-un e-mail: "E adevărat. Statul naţional bazat pe profit, cu o populaţie de acţionari dispersaţi global, reprezintă etapa următoare în evoluţia economiei politice. ŤNeotehnofeudalismul luminatť înfloreşte în Lituania. Vino să vezi cu ochii tăi. Îţi garantez un minimum de nouăzeci de minute cu G. Misevicius".

USA Today nu-i răspunse. Chip începu să se teamă că exagerase, dar intrările săptămînale brute depăşeau suma de patruzeci de mii de dolari. Banii veneau sub formă de cecuri, numere de cărţi de credit, transferuri electronice, transferuri telefonice prin Crédit Suisse şi bancnote de cîte o sută de dolari, în plicuri expediate par avion. Gitanas redirecţiona cea mai mare parte a acestor bani în activităţile sale auxiliare, dar, conform angajamentului, îi dublă salariul lui Chip o dată cu creşterea profiturilor.ş...ţ


Marea revelaţie a lui Chip avusese loc la ora şase, marţi dimineaţă, în timp ce străbătea, într-un întuneric aproape absolut, un drum acoperit cu pietriş lituanian, între cătunele Neravai şi Mişkiniai, la cîţiva kilometri de graniţa poloneză.

Cu cincisprezece ore înainte, în timp ce ieşea din aeroport, fusese aproape călcat cu maşina de Jonas, Aidaris şi Gitanas, care trăgeau Fordul Stomper furtunos la bordură. Cei trei erau pe drumul de ieşire din Vilnius, cînd auziseră vestea închiderii aeroportului. Făcînd stînga împrejur pe şoseaua spre Ignalina, se întorseseră să îl salveze pe americanul neajutorat. Portbagajul Fordului era practic constipat cu bagaje, computere şi echipament telefonic, dar, legînd cu corzi elastice două valize pe acoperiş, îi făcură loc lui Chip şi genţii lui de voiaj.ş...ţ

Spre miezul nopţii, Fordul luă o curbă strînsă în apropiere de Lazdijai, ultimul oraş mai măricel dinainte de graniţa cu Polonia, şi depăşi un convoi de trei Jeepuri care se îndreptau în direcţia opusă. Jonas acceleră pe drumul ca de catifea reiată, consultîndu-se cu Gitanas în lituaniană. Morena glacială din această regiune era ondulată, dar neîmpădurită. Te puteai uita înapoi şi vedea că două dintre Jeepuri întorseseră, pornind în urmărirea Fordului. La fel de bine, dacă erai în Jeep, îl puteai vedea pe Jonas cotind scurt la stînga pe un drum de pietriş şi gonind de-a lungul întinderii albe a unui lac îngheţat.

- O să-i întrecem, îl asigură Gitanas pe Chip cu vreo două secunde înainte ca Jonas, într-o curbă la nouăzeci de grade, să scoată maşina în afara drumului.

"Sîntem implicaţi într-un accident", îşi spuse Chip în gînd, în timp ce vehiculul plutea prin aer. Trăi o uriaşă afecţiune retroactivă faţă de tracţiunea bună, centrii de greutate joşi şi variaţiile inerţiale neunghiulare. Fu destul timp pentru reflecţia tăcută şi pentru scrîşnetul dinţilor, apoi nu mai rămase timp deloc, doar bufnitură după bufnitură, zgomot după zgomot. Fordul încercă mai multe variaţiuni ale verticalei - nouăzeci, două sute şaptezeci, trei sute şaizeci, o sută optzeci - şi, în fine, se opri răsturnat pe partea stîngă, cu motorul mort şi farurile aprinse.

Chip îşi simţea pieptul şi şoldurile învineţite serios de centurile de siguranţă. Altfel, părea să fie întreg, la fel ca şi Jonas şi Aidaris.

Gitanas fusese aruncat de colo-colo, izbit de bagajele nelegate. Din rănile de la frunte şi bărbie îi curgea sîngele. Îi spuse grăbit ceva lui Jonas, aparent cerîndu-i să taie farurile, dar era prea tîrziu. Pe drum, în spatele lor, se auzi o frînă masivă de motor. Jeepurile urmăritoare traseră la marginea curbei şi din ele coborîră, unul după altul, bărbaţi în uniforme şi cu cagule de schi.

- Poliţia cu cagule, zise Chip. Mi-e greu să văd ceva pozitiv în chestia asta.

Fordul se răsturnase într-o mlaştină îngheţată. În lumina intersectată a farurilor celor două Jeepuri, opt sau zece "ofiţeri" înconjurară maşina, ordonînd ca toată lumea să coboare. Împingînd în sus portiera de deasupra capului, Chip avu senzaţia că e dracul-din-cutie.

Jonas şi Aidaris fură uşuraţi de arme. Conţinutul vehiculului fu descărcat metodic pe zăpada îngheţată, printre trestiile rupte care acopereau solul. Un "poliţist" îi puse lui Chip ţeava puştii în obraz şi îi dădu un ordin într-un singur cuvînt, pe care Gitanas i-l traduse:

- Te invită să te dezbraci.

Moartea, rubedenia de pe alt continent, emigrantul trîntor cu răsuflarea puturoasă îşi făcuse brusc apariţia în imediata vecinătate. Lui Chip îi era de-a dreptul frică de puşcă. Mîinile îi tremurau amorţite; avu nevoie de întreaga sa cantitate de voinţă pentru a le convinge să desfacă fermoarele şi nasturii. Aparent, fusese selectat pentru acest tratament umilitor datorită calităţii hainelor de piele pe care le purta. Nimeni nu părea să jinduiască la haina roşie de motocros a lui Gitanas sau la blugii lui Jonas. În schimb, "poliţiştii" cu cagule se strînseră în jurul lui, pipăindu-i pielea fină a pantalonilor şi jachetei. Scoţînd aburi prin găurile rotunde pentru gură, cu buzele acelea straniu decontextualizate, îi încercară gradul de flexibilitate al tălpii de la cizma stîngă.

Un strigăt se ridică în clipa în care, din cizmă, căzu un teanc de dolari americani. }eava puştii se lipi iar de obrazul lui Chip. Degete reci descoperiră plicul mare cu bani de sub tricou. "Poliţia" îi cercetă şi portofelul, fără a-i fura însă litaii sau cărţile de credit. Nu voiau decît dolarii.

Cu sîngele închegîndu-i-se pe cîteva sectoare ale capului, Gitanas înaintă un protest căpitanului de "poliţie". Discuţia care urmă, în decursul căreia şi Gitanas, şi căpitanul făcură gesturi repetate spre Chip, folosind cuvintele "dolari" şi "american", se încheie cînd căpitanul îndreptă pistolul spre fruntea lui Gitanas , iar Gitanas ridică mîinile, admiţînd că ofiţerul avea dreptate.

În timpul acesta, sfincterul lui Chip se dilatase, aproape pînă la punctul capitulării necondiţionate. I se păru însă foarte important să se abţină, de aceea, rămas în ciorapi şi chiloţi, îşi strînse cît putu fesele cu mîinile tremurînde. Strînse o dată şi încă o dată, luptînd manual împotriva spasmului. Nu-i păsa cît de ridicol arată.

"Poliţia" descoperea o mulţime de lucruri bune de furat în bagaje. Geanta lui Chip fu golită pe pămîntul acoperit cu zăpadă şi obiectele dinăuntru cercetate. Îi urmări, împreună cu Gitanas, pe "poliţiştii" care sfîşiau tapiseria Fordului şi desfăceau podeaua, descoperind rezerva de bani şi de ţigări a lui Gitanas.

- Care e, exact, pretextul aici? întrebă Chip, încă tremurînd violent, dar cîştigînd bătălia cu adevărat importantă.

- Sîntem acuzaţi de contrabandă cu valută şi ţigări, îi răspunse Gitanas.

- Şi cine ne acuză?

- Mă tem că sînt chiar ceea ce par. Cu alte cuvinte, poliţia naţională, cu cagule. În toată ţara e un pic de atmosferă de carnaval în noaptea asta. Un fel de ce-am găsit al meu să fie.

Era ora unu cînd "poliţiştii" se îndepărtară, în fine, ambalînd motoarele Jeepurilor. Chip, Gitanas, Jonas şi Aidaris fură abandonaţi cu picioarele îngheţate, un Ford făcut armonică, hainele ude şi bagajele dezmembrate.

În partea cu plus, medită Chip, măcar nu m-am căcat pe mine.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara