Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Proză:
Jocul de Horia Gârbea


"Nu e decît un joc" o formulă foarte alunecoasă. De ce ar trebui să fie mai mult? Cei care au ridicat din umeri au fost la fel de mulţi ca şi ceilalţi".

*

"Nu poate fi un simplu joc, s-a spus, aici e escrocherie mare, domnule, aici se spală bani, se strîng sume pentru politicieni, e băgată mafia, e mîna serviciilor secrete, a ruşilor, a americanilor, sînt capii lumii interlope, că ei controlează tot".

*

"...Şi totuşi, doar în aparenţă, un simplu joc. Sigur că la joc mai pierzi, mai cîştigi... Uneori însă, doar pierzi!"

*

"Fascinaţia jocului constă în faptul că nu apar numai cîştiguri mari, deşi ele nu sînt excluse. După cum nici pierderile nu sînt enorme deşi, după cum se ştie, te poţi ruina."

*

"Consider că succesul Jocului, fără reclamă foarte mare, ba chiar mizînd pe lipsa ei, se bazează pe componenta sa distractivă. Poţi juca pasionat, numai de plăcerea jocului. Poţi deveni pătimaş ca jucător analfabet, după cum poţi dezvolta programe de calcul enorme ca să-l joci sofisticat. Fiecare, pe orice palier cultural, poate deveni jucător. "

*

"Probabil că nu există nimeni care să nu fi jucat şi, spre deosebire de loterii, să nu fi cîştigat, fie şi numai o sumă simbolică. În asta constă atracţia Jocului".

*

"O nouă formă de manipulare, poate mai subtilă decît altele. Atenţia publicului este complet distrasă printr-un Joc de la problemele cu adevărat imporante."

*

"Magia Jocului, pentru că este o veritabilă magie, este că poate fi jucat continuu. Nu ai nevoie să aştepţi tragerea săptămînală sau ziua cursei, nu depinzi direct de un fond acumulat. La răspîndirea fantastică a Jocului mai contribuie şi faptul că-l poţi juca de pe telefonul mobil ca şi de pe cel fix, prin internet ca şi de pe orice telefon public, de pe stradă sau din barurile care şi-au pus, ca la comandă, terminale de joc. Am văzut unul şi într-un cătun cu 11 familii".

*

"Succesul Jocului se datorează mai ales faptului că poate fi jucat repede, fără perturbarea programului de lucru sau a celui familial. Poţi juca la fel de bine 5, 10 sau 50 de minute pe zi, după timpul fiecăruia, cu rezultate comparabile".

*

"Desigur, Jocul e pervers prin aceea că oferă des mici cîştiguri şi dă satisfacţii ludice chiar perdanţilor. Dar mai ales prin caracterul său fluid: nu poţi spune că e un joc de noroc şi asta îi satisface pe cei cu pretenţii intelectuale. Dar dacă pierzi, poţi oricînd să dai vina pe ghinion. Statisticile nu arată că o categorie de jucători ar fi favorizată faţă de alta, dar fiecare zonă socială are orgoliul de a crede că, teoretic, ar avea şanse sporite, dacă nu ar fi blestematul de ghinion".

*

"Lovitura magistrală dată de autorii jocului este că el nu poate fi acuzat de necinste şi nici nu creează aparent un viciu, ca jocurile de cazino. Nimeni nu e furat de bani publici şi nici nu s-a sinucis jucînd. Jocul e aparent benign şi chiar copilăresc, deşi amatorii de subtilităţi îl pot complica oricît vor. Dar în nici un caz el nu creează supărări şi frustrări îndreptate împotriva Cuiva".

*

"Nocivitatea morală a acestui aşa-zis joc, stă în ubicuitatea ca şi în anonimatul patronilor: o reţea imensă de firme şi agenţii cu angajaţi care joacă la rîndul lor şi care întreţin jocul fără însă a trăi explicit din asta. Măcar în cazul jocurilor de noroc sau al falselor Ťjocuriť piramidale există un patron, un organizator, un responsabil pe care să se descarce frustrarea perdanţilor".

*

"Farmecul jocului constă în simplitatea lui tehnică, dar şi în complicaţia lui ludică. Nu pui simplu banii jos şi tragi de manetă, nici nu bifezi grăbit cîteva numere pe o foaie, nici nu-i depui aşteptînd înmulţirea miraculoasă. Poţi, dacă ai timp să joci ore în şir, pierdut într-un labirint de complicaţie excitante. Sau să expediezi mîine totul într-un minut, dacă eşti ocupat. Poţi alege calea combinaţiilor savante sau, după temperament, să te laşi în voia inspiraţiei".

*

"Jocul are ceea ce nici un alt joc public de mase nu a realizat încă: ŤO interfaţă grafică atractivă, magistral concepută prin aceea că e veşnic alta deşi regula în alcătuire e aceeaşi şi o face perfect descifrabilăť. Nici loteriile, nici bingo sau maşinile de noroc nu pot să-i stea alături. Dar nici măcar şahul, sau jocurile în reţea."

*

"Cînd am inventat Jocul, aveam 34 de ani. Nu mi-am închipuit amploarea pe care o va lua. Ideea era simplă: un puzzle fără limite în spaţiu şi fără forme repetabile. Sigur că nu am intuit posibilitatea de a-l transforma într-un joc pe bani sau cu cîştiguri băneşti. Era de fapt un simplu joc pe computer. Cînd a intrat în circuit nu a stîrnit un interes mai mare decît orice alt program de acest fel. Am trecut de la o versiune la alta, tot mai bine articulat pînă cînd un mare portal mi-a oferit ideea să-l transforme într-o afacere comercială. Au trecut luni lungi de exploatare modestă şi într-o zi o mare companie de soft distractiv l-a răspîndit ca un joc de cîştig în colaborare cu un lanţ de cazinouri şi loteriile de stat ale unor ţări străine. De-aici bulgărele a continuat să crească au apărut perfecţionări, firmele de telefoane au intrat în joc, ca şi cele de internet şi, pentru banii, necesari dotărilor, un uriaş fabricant de răcoritoare.

Cîştigurile mele, de creator iniţial al ideii, au rămas tot mai modeste faţă de sumele uriaşe care se învîrteau, pluteau undeva în spaţiul virtual fără să îmbogăţească nici o persoană precisă. Jocul funcţiona de la sine, hrănea mase enorme de angajaţi care jucau la rîndul lor ca simpli amatori pentru că jocul acum se administra de la sine, în serverele uriaşe care îl generau şi modificau pe temeiul fanteziei şi impulsurilor tuturor milioanelor de jucători şi miliardelor de variante introduse zilnic."

*

"Cînd am inventat Jocul, aveam deja 40 de ani. Abia apăruseră calculatoarele PC. Era un simplu joc cu cifre albe pe un ecran negru care se combinau aleator. Interfaţa grafică era penibilă. Îl răspîndisem în tot institutul unde lucram cu un succes care mă făcea mîndru. Apoi am uitat de el. Într-o zi, peste ani a apărut pe internet dichisit, anonim, mai exact avînd în spate o echipă de realizatori. M-am bucurat şi am spus unor colegi rămaşi la institutul nostru: Ťideile mari nu morť. O glumă, desigur. Au trecut apoi luni, poate chiar cîţiva ani pînă să explodeze, să înghită practic planeta şi eu să rămîn un simplu jucător anonim la calculatorul meu sau, mai des, la automatul făţos montat în grabă la cîrciuma de la parterul unui bloc vecin. Pe lîngă unele cîştiguri, submediocre, mi-a rămas, la cei peste 60 de ani pe care-i am, bucuria de a fi inventat Ťjucăria universalăť".

*

"Cînd am inventat Jocul, abia terminasem liceul. M-a fascinat felul în care milioane de oameni, între care şi părinţii mei, aruncau bani şi speranţe la o tîmpenie numită loterie. Am înţeles că şi alţi colegi, preocupaţi de jocurile pe calculator, au aceleaşi impresii. Numite loterie oferea cîştiguri mari, dar foarte puţine, şansa de a le prinde era infimă, frustrările permanente. Apoi le dădea, odată pe săptămînă, într-o zi fixată, ceea ce nouă ni se părea incompatibil cu tehnologia epocii în care creşteam. Dar partea cea mai rea era alta: "jucătorii" nu se jucau. Nu trăiau emoţia continuă a unui joc "adevărat" cum erau cele de pe calculatoarele noastre.

Iată, ne-am zis, pentru că eram cinci-şase care învîrteam aceste idei şi deci nu pot să-mi revendic singur vreun drept de autor, ce grozav ar fi ca jocul să fie continuu, să poţi juca şi cîştiga în timp real 24 de ore din 24, indiferent de alţi jucători. Dar nu ca la maşinile stupide de poker la care învîrţi aceleaşi cărţi ca să faci full, quintă, careu. Nu, să te distrezi în timp ce joci cu o infinitate de combinaţii dintre care o infinitate sînt cîştigătoare. Să nu joci la noroc, dar norocul să nu fie exclus, să poţi juca de prima dată, dar experienţa să te facă să evoluezi.

Odată fixată ideea, restul a venit de la sine. La urma urmei pe internet erau atîtea jocuri tip puzzle. Am luat unul aproape la întîmplare şi l-am extins în felul în care ne interesa. Dar un grup de puştime nu putea face nimic pentru răspîndirea lui. Ne-am mulţumit cu puţin. Cred că mai bine a cîştigat tipul care inventase puzzle-ul. Dar nici el nici portretul care l-a lansat nu şi-au dat seama unde va ajunge. Nici măcar noi."

*

"Domnule preşedinte, subsemnatul, veteran de război în etate de 85 de ani vă aduc la cunoştinţă că jocul care se practică astăzi şi se numeşte chiar JOCUL este opera mea. L-am conceput în anul 1948 sub forma unui joc distractiv pentru copii şi adulţi care se juca prin alăturarea a 16 cuburi colorate ceea ce ne dă numărul de 16 ori 16 combinaţii ori 6 feţe cîte are fiecare cub. Din această derivă Jocul de acum care se practică fără ca eu, inventatorul lui să am un venit cît de neînsemnat. Nu am izbutit în anii grei de după război să brevetez acest joc dar pot să probez cu martori şi cu setul original de 16 cuburi ce am făcut eu însumi din lemn şi vopsit cu mîna mea. Faţă de aceasta vă rog să admiteţi punerea pe rol a acţiunii de mai jos prin care solicit:..."

*

"Jocul nu este decît o formă degradată a unui joc de societate egiptean ajuns în Roma antică. Se practica prin asocierea unor piese de mozaic aşa cum o şi atestă două fresce de la Pompei. Urmele sale se pierd apoi, dar îl regăsim în Renaştere în Franţa disipat în forma unui joc de cărţi, ŤLes Vénusiennesť, sau a unei pasenţe omonime din care s-a dezvoltat ulterior un alt joc de cărţi, mai sărac în strategii, ŤMonsieur de Polignacť. Acesta însă, se putea juca pe bani, ceea ce e şi cazul jocului de azi".

*

"Cînd am inventat Jocul, am făcut-o numai pentru că istoria umanităţii a ajuns la sfîrşit. Nu m-am amestecat prea mult în destinul ei şi ea a evoluat pînă în acest stadiu, peste care am înţeles că nu mai poate trece. Faptul s-a petrecut la aproximativ două milenii de la naşterea şi învierea Fiului Meu, dar aceasta e o simplă coincidenţă. Omenirea terestră s-a epuizat din punct de vedere al creativităţii. Puteam s-o distrug sau să-i dau un nou impuls, de data asta unul care să nu se mai poată consuma. Aşa am combinat şi introdus în lume Jocul despre care nimeni dintre oameni nu ştie cum a răsărit. Prin aceasta lumea va continua să existe veşnic iar misiunea mea în legătură cu soarta ei s-a încheiat".

*

"Asupra cadavrului nu s-au găsit acte, ci numai tăieturi din ziare legate de Joc şi o scrisoare stranie. Aceasta nu justifică direct gestul sinucigaşului: Ťcînd am inventat Jocul, am făcut-o pentru că istoria umanităţii a ajuns la sfîrşit. Nu m-am amestecat prea tare... ".

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara