Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Iulie de Gabriela Ursachi


Povestesc doar pentru mine, de bună seamă, dar şi pentru un cititor ideal, care ar găsi că sînt un interesant caz de umanitate" - se confesează Darie, eroul din Paradisul suspinelor, vorbind mai degrabă în numele lui Ion Vinea, autorul, al cărui alter ego s-a spus nu o dată că ar fi. Un "caz", iată latura cea mai expusă a acestui "clasic al avangardismului", atît de refractar, totuşi, la fixarea în formulă. Giurgiuvean ca şi Tudor Vianu, cu care mai are în comun prin pură coincidenţă şi anul morţii, Ion Vinea (Ioan Eugen Iovanache - 1895-1964) va fi, prin excelenţă şi pentru destulă vreme, creatorul fără operă. Risipit prin periodice, "prinţul" avangardei româneşti are o traiectorie evolutivă în zigzag, cu dese evadări de la principiile sale teoretice. Debutează sub steaua lui A. Samain (din care şi traduce) în revista Simbolul fondată în 1912 sub impulsul puternicului Schwung juvenil de către elevul I. Iovanaki (o primă pretenţie grafică de imortalizare a numelui) împreună cu S. Samyro (Sami Rotenstock), viitorul T. Tzara. Prieten bun şi cu Marcel Iancu, un împătimit pictor "constructivist", I. Vinea devine unul dintre promotorii modernismului nostru extremist cu vad bun în propria-i revistă Contimporanul, apărută zece ani mai tîrziu, în 1922. Aici se regăsesc grupate numele unor colaboratori iluştri, printre care T. Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, N. D. Cocea (de la care Ion Vinea preia în 1930 directoratul Faclei), dar şi Paul Eluard sau Louis Aragon. După publicarea incendiarului Manifest activist către tinerime în 1924, prestigiul revistei creşte, ea tutelînd şi alte "organe ale mişcării moderniste": revistele 75 H.P. (cu Voronca la cîrmă) şi Punct. Aici şi acum se fac resimţite pe deplin accentele dadaiste, se pun bazele pictopoeziei "inventate de Victor Brauner & Ilarie Voronca", se vorbeşte despre "secolul-sinteză", despre simultaneitate şi integralism. Dar, în timp, are loc o inevitabilă perimare a idolilor şi în 1930 noii insurgenţi exclusivişti şi elitişti de la unu semnalează eşuarea Contimporanului în "parada" unor atitudini de artă. Sub semnătura lui Saşa Pană apare pamfletul Coliva lui moş Vinea, cu delimitări acide: "Să se ştie odată pentru totdeauna: CONTIMPORANUL nu are nimic comun cu entuziasmul şi tinereţea noastră". "Moş Vinea" avea 35 de ani şi de-abia îşi publica al doilea volum de proză, Paradisul suspinelor, după ce debutase editorial în 1925 cu o culegere de schiţe Descîntecul şi Flori de lampă. Deşi "iremediabila antipatie" faţă de literatură fusese declarată cu gravitate, în stilul categoric al "manifestelor" cu consecinţă iminentă în "deliteraturizare", scrierile lui trădează cu totul altceva. Grija exagerată pentru "scrisul frumos" nedumereşte şi derutează. Amalgamul de influenţe se interpretează diferit: ori este frîna orgoliului originalităţii cu orice preţ (obsesia "diferenţierii" bîntuie întreaga generaţie interbelică), ori Vinea chiar nu reuşeşte să-şi găsească drumul propriu, cu acces la finalizări definitiv lămuritoare. Se naşte de aici un lung şir de speculaţii asupra operei uneori amînate pînă în praguri ultime ("legenda" spune că singurul volum de versuri adunate în Ora fîntînilor ar fi apărut în chiar ziua cînd autorul lor închidea ochii pentru totdeauna), operă ce nu-şi găseşte nici astăzi, în întregime, echilibrul şi unitatea. Exemplificările sînt la îndemînă, atît din proza cît şi din poezie. Din volumul de debut se reţin mai ales două povestiri: Descîntecul şi Cravata de cînepă. Dacă prima bucată este receptată ca o ilustrare a tradiţionalismului (mimat, parodiat sau chiar adoptat în legitimă concordanţă spirituală), Cravata de cînepă pune în valoare ingeniozităţi asociative cu absurdul urmuzian încorporat. Idila dintre prinţesa Logica şi Hamlet, "infelicele prinţ al Danemarcei" nu se încheagă, deşi el o salvează de la înec prin "tracţiuni", silind-o "să deşerte conţinutul acvatic şi ventrilocvent în craniul sărmanului Yorick, scos în momentul oportun de sub pelerină". Hamlet se transformă kafkian într-un "palid felinar de alee", de braţul căruia prinţesa Logica se spînzură cu un fular de mătase. Dar, cu totul inexplicabil, în procesul verbal dresat de un procuror imbecil obiectul cu pricina este menţionat doar ca o simplă "cravată de cînepă". Paradisul suspinelor - considerat de T. Vianu opera cea mai semnificativă a "fantazistului", străbătută de deliruri erotice într-o "atmosferă de halucinantă lubricitate" (Perpessicius) se apropie mai mult de stilul tenebros, oniric al lui Vinea - admirator şi traducător al lui Edgar Allan Poe. Cele două romane apărute postum, Lunatecii în 1965 şi neterminatul Venin de mai, reconstituit şi pus sub teasc abia în 1971, schimbă din nou macazul stilistic, măcinînd obsesiv două teme: erotica absorbantă, cu bărbaţi din zodia lui Priap şi femei în veşnică disponibilitate de rut şi ratarea prin indecizie şi amînare. Majoritatea comentatorilor descifrează în croiala acestor proze un Wattierleinen autobio-grafic, prins (de mirare la un modernist de talia lui Vinea) în cel mai realist nod anecdotic. Aceleaşi ciudăţenii compozite îi pun şi lirica într-un ancadrament instabil. Versuri muzicale, în buna tradiţie simbolistă: "Vîntul rupe rufe de mătasă, / gîndurile au fugit din casă, / vino, rece mînă de mireasă" (Doleanţe) se întretaie cu ariditatea notaţiei sumare din "pastelul citadin": "Pretutindeni zidurile, porţile şi ferestrele (...) / pieţele de asfalt şi statui răsfrînte în oglinda lor neagră" (Rechizitoriu), mergînd pînă la hieratica picturii naive din goblenuri: "În curtea de culoarea mării rîde o fată slută / şi vîntul îi prinde rochia în scaieţi şi cucută. / Aerul e sărat şi foarte vechi gardul pe unde / cîte o vită de var murdar pătrunde." (Ioana).

Oricît de deconcertante prin lipsa unităţii, poeziile lui Ion Vinea păstrează în construcţia lor mozaicată "firul marei sale inteligenţe artistice ce se strevede" (E. Lovinescu).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara