S-a stins din viaţă pe 8 decembrie 2017 poetul şi traducătorul Radu Cârneci.
Născut pe 14 februarie 1928 în comuna Pardoşi, judeţul Buzău, a
început Facultatea de Filologie la Bucureşti, absolvind însă Facultatea de
Silvicultură din Braşov şi Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice
„Ştefan Gheorghiu“ din Bucureşti. A fost preşedinte al Comitetului
Regional de Cultură şi Artă din Bacău, unde a reînfiinţat revista
Ateneu şi a creat Festivalul George Bacovia, a fost secretar al Uniunii
Scriitorilor, şef al secţiei culturale la Contemporanul (pînă în 1990). După
Revoluţie a înfiinţat la Bucureşti Editura Orion.
A debutat editorial în 1963, cu placheta Noi şi soarele (cu o prezentare de
Marcel Breslaşu). A colaborat la revistele România literară, „Luceafărul“,
„Contemporanul“, „Argeş“, „Steaua“, „Tribuna“, „Convorbiri literare“ şi multe
altele. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor (1971) şi Premiul Academiei
Române (1978).
Opera sa poetică e constituită de numeroase volume, precum Orgă şi
iarbă (1966), Centaur îndrăgostit (1969), Grădina în formă de vis (1970), Cîntînd
dintr-un arbore (1971), Horă de vulturi (1974), Temerile lui Orfeu (1978), Un
spaţiu de dor (1980; cu o prefaţă de Petru Poantă), Timpul judecător (1982),
Sonete (1983), Heraldica iubirii (1999; cu o
prefaţă de Radu Enescu) ş.a. A tradus în limba
română operele integrale ale lui Baudelaire,
Leopold Sédar Senghor şi Khalil Gibran. A
tradus numeroşi poeţi internaţionali şi a alcătuit
mai multe antologii în mai multe volume,
dintre care amintim Poezia pădurii româneşti
(4 volume),Cinegetica (3 volume), Mioriţa (în
şapte limbi: română, franceză, engleză, germană,
italiană, spaniolă, rusă), Antologia poeţilor de
limbă română din Israel; antologia (panorama) Sonetului românesc (3 volume)
şi antologia Cântarea cântărilor (16 variante în grai românesc, 1688-2010).
Poet al iubirii şi promotor al sonetului şi rondosonetului, după
cum observa Nicolae Mecu, „naturismul baroc“ din prima fază a creaţiei
sale lirice va fi înlocuit ulterior „cu un ceremonial ritualic în care convenţia
culturală şi artificiul joacă un rol important“.
Prin dispariţia lui Radu Cârneci, Uniunea Scriitorilor din România
şi întreaga noastră lume literară suferă o grea pierdere.
