A încetat din viaţă poetul şi criticul literar Gheorghe Mocuţa,
născut la 5 iunie 1953, în Curtici (Arad), localitate pe care scriitorul nu
avea să o părăsească niciodată. A fost absolvent al Universităţii din
Timişoara, licenţiat în filologie (română, franceză), în 1976. Debutul
său editorial, Cîmpia secretă (Facla, 1986) propunea deja o voce lirică,
în contextul momentului, inconfundabilă, adică rafinată vizibil cultural.
A fost redactor loial al revistei ARCA de la lansarea acesteia (ianuarie
1990). Aici, în Colecţia Revistei Arca, i-au apărut şi cele două cărţi –
îngerul ridică lespedea (1992) şi zăpada anului unu (1994) care îl vor
impune în atenţia criticii literare. Au urmat alte şapte volume de poezie,
ultimul, Salutări din Piaţa Reconcilierii (2016). Cărţile sale de critică
literară, cinci la număr, sînt centrate pe explorarea „Sistemului
modei optzeciste”, cum se şi numeşte una dintre ele, iar jurnalul său
intim, Cea mai bună dintre lumi/ Jurnal şi contrajurnal parizian (2011), este unul tensionat, dramatic,
unul al luptei autorului cu o boală nemiloasă şi perfidă căreia nu-i cedează însă necondiţionat. Vestul
apropiat se numeşte dicţionarul literar semnat de Gheorghe Mocuţa. Este cel al scriitorilor din Filiala
din Arad a USR. Ea pierde astăzi pe unul dintre cei mai valoroşi scriitori. Şi nu numai ea.