Cu adâncă tristeţe, vă informăm că în cursul dimineţii de duminică, 12 mai 2013, a plecat dintre noi poetul Anghel Dumbrăveanu. după o lungă şi grea suferinţă.
Născut la 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, judeţul Olt, Anghel Dumbrăveanu a urmat Şcoala Pedagogică de Băieţi Timişoara (1949–1953) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara (1963–1968).
A fost redactor, secretar general de redacţie, redactor- şef adjunct al revistei „Scrisul Bănăţean” devenită apoi „Orizont” (1953–1990), redactor-şef al revistei „Meridianul Timişoara” (1990–1994), director în Ministerul Culturii (1993–1994) şi redactor-şef al revistei „Rostirea românească”. Între 1969–1990, în calitate de Secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara şi Membru al Consiliului de conducere şi al Biroului Uniunii Scriitorilor (1972–1990), a condus cu înţelepciune şi inegalabilă diplomaţie viaţa literară a Filialei timişorene, contribuind esenţial la afirmarea pe plan naţional a multor generaţii de scriitori din partea de vest a ţării.
A debutat, în 1961, cu volumul Fluviile visează oceanul, urmat, între altele, numeroase, Pămîntul şi fructele, 1964; Iluminările mării, 1967; Oase de corăbii, 1968; Ceva pentru care merită să pierzi o corabie, 2003; The concept of yellow/ Conceptul de galben, 2004. Ca romancier, a debutat cu volumul Piatra de încercare, 1976, urmat de Călătorie neterminată, 1988, şi Capcane şi visuri, 1992. A publicat impresii de călătorie în volumul Chemarea mărilor, 1976, evocări literare: Fenomenul Nichita Stănescu, 2003; Intrarea în cetate, Timişoara — Poeme şi privelişti, 1980. A tradus, în colaborare, 65 de povestiri, prozatori români, 1970; Michal Babinka, Unde se nasc ceţurile, 1972; Din lirica iugoslavă, 1973; Vladimir Ciocov, Poemele candorii, 1972; Kurt Kusenberg, Unde este unchiul Bertram?, 1980; Irene Mokka, Un cântec fără sfârşit, 1983; Aleksandar Tisma, Fata din vis, 1988.
Creaţia lui Anghel Dumbrăveanu a fost tradusă şi publicată în numeroase limbi: sârbă, engleză, maghiară, albaneză ş.a.
Activitatea creatoare a lui Anghel Dumbrăveanu a fost distinsă cu numeroase premii naţionale şi internaţionale: Premiul revistei „Orizont” (1968), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1973, 1982), Marele Premiu al Festivalului Internaţional „Nichita Stănescu” de la Ploieşti (1986), Premiul special al Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, ediţia a VIII-a, Cluj-Napoca (1998), Premiul Internaţional pentru poezie „Rozeta de la Bela Voda” (1998), Premiul Academiei Române (1998); Premiul „Nikolaus Berwanger” (2003) şi Premiul Special al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor (2003).
Cetăţean de onoare al municipiului Timişoara.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
