Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

In Memoriam:
In memoriam de ---

Vasile Băran

S-a stins din viaţă Vasile Băran.
Născut pe 20 ianuarie 1931 în comuna Pojogeni, judeţul Gorj, Vasile Băran a absolvit Şcoala Superioară de Partid „Ştefan Gheorghiu”, la secţia Ziaristică. A fost, pe rînd, redactor la Agerpres, la „Scînteia Tineretului”, la „Scînteia”, la Studioul Cinematografic Bucureşti, secţia de scenarii; între 1969 şi 1989, a fost secretar de redacţie la România literară.
A debutat cu reportaje în „Gorjul liber” şi cu proză în „Luceafărul” (1960). Debutul editorial are loc un an mai tîrziu, cu Pe drumul fericirii şi Gospodăria colectivă – izvor de bunăstare şi belşug. Sînt primele titluri dintro bibliografie abundentă, în diferite genuri şi completată inclusiv în anii postrevoluţionari.
Scriitorul s-a ilustrat în formula şi formatul schiţelor umoristice şi al tabletelor, ca şi în reportaj, literatură pentru copii, proză. Romanul Cuptorul de ars cărămidă (1971) a fost considerat de Radu G. Ţeposu „cea mai realizată carte a sa”, iar Diamantul viu (1978) a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. De numele lui se leagă şi „microsioanele”, „romantice” sau „satirice”, texte de mică întindere publicate în reviste şi reunite apoi în volume.
Prin dispariţia lui Vasile Băran, Uniunea Scriitorilor din România suferă o grea pierdere.


Herta Spuhn

S-a stins, la 27 decembrie 2016, la Bucureşti, traducătoarea Herta Spuhn.
Născută la Cernăuţi, în familia unui arhitect, a cunoscut experienţa ghetoului şi a războiului. Refugiată cu familia în ţară, la Bacău, a urmat Liceul Teoretic de Fete din oraşul moldovean, apoi Facultatea de Filologie, secţia română, a Universităţii din Bucureşti (1951-1955).
A fost redactor la Editura Tineretului (1955-1969), ulterior Albatros, la care a lucrat până la pensionare (decembrie 1988).
A editat, la început, literatură SF, apoi scriitori germani din România, precum şi versiuni germane ale clasicilor români în colecţia „Cele mai frumoase poezii”.
A debutat la revista „Ateneu”, în 1965, iar editorial în 1972, cu versiunea germană a povestirii Ciudatele migraţii de Victor Kernbach, inclusă în antologia de proză SF românească Planet im Raum, editată la Berlin.
A colaborat cu precădere în „Rumänische Rundschau”, iar din 2001 îndeosebi la revista „Lettre internationale” cu transpuneri din memorialistică şi din texte eseistice contemporane. A prefaţat sau comentat opere de Heinrich von Kleist şi Hermann Sudermann.
Ca traducătoare, s-a remarcat cu versiunea la cartea lui Gustav René Hocke, Manierismul în literatură, apărută în 1977, iar în ediţie integrală în 1998 cu transpuneri din proza contemporană germană (Bernhard Schlink: Evadări din iubire, Crima lui Selb, Întoarcerea acasă) şi elveţiană (Martin Suter: Small World, Un prieten nu tocmai perfect...) sau din cea clasică (Lion Feuchtwanger,Fraţii Oppermann).
A mai tălmăcit lucrări de Sigmund Freud (Introducere în psihanaliză, Psihopatologia vieţii cotidiene) şi alte cărţi cu caracter cultural, de pildă Dicţionar de personaje biblice de Martin Bocian – acesta în colaborare, în toate precumpănind grija pentru nuanţă şi echivalare stilistică adecvată.
Dispariţia Hertei Spuhn lasă un gol în rândul traducătorilor de limbă germană ai breslei noastre.


Daniel Dimitriu

S-a stins din viaţă Daniel Dimitriu.
Născut pe 17 iulie 1945, la Simeria, Daniel Dimitriu a absolvit liceul „Mihai Eminescu” din Iaşi, iar apoi Facultatea de Filologie a Universităţii ieşene. Profesor de liceu, ulterior redactor al revistei „Convorbiri literare” aproape două decenii, a condus pînă în 1990 cenaclul Junimea al Muzeului Literaturii Române din Iaşi. După Revoluţie a făcut şi carieră universitară, la Catedra de Literatură română şi comparată a Universităţii din Iaşi. A colaborat la reviste de tradiţie, de la „Cronica” şi „Ateneu” la România literară, „Tribuna” sau „Tomis”.
Pentru debutul editorial cu Ares şi Eros (1978), criticul a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. Opera sa numără alte contribuţii importante, cu puncte de vedere novatoare şi interpretări remarcabile, bine receptate de cei mai reprezentativi critici ai noştri: Singurătatea lecturii (1980), Introducere în opera lui Ion Minulescu (1984), Grădinile suspendate. Poezia lui Alexandru Macedonski (1988), Nichita Stănescu. Geneza poemului (1997). Un subiect special de analiză şi reevaluare a fost pentru el Bacovia, căruia i-a dedicat două cărţi (1981, 1998), prima în două ediţii. Daniel Dimitriu a fost şi traducător, Mituri şi mitologii politice de Raoul Girardet, cu o prefaţă de Gabriela Adameşteanu, fiind publicată în româneşte în versiunea sa.
Prin dispariţia lui Daniel Dimitriu, Uniunea Scriitorilor din România, lumea literară şi spaţiul academic înregistrează o grea pierdere.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara