Sunt brazii, spre iarnă, mai drepți și mai verzi,
Cu ei, către Munte, nicicând nu te pierzi
Când prinzi o cărare, o urmă de lup
Și urci de la deal către muntele – stup

Am arcul pe umăr, săgețile-n el
Și capul e bine-nvelit cu un miel.
Aștept să-l revăd pe Matei Basarab,
Din Arnota vine pe-un cal, cel mai dalb.

Căruțele-n urmă – cu mere de toamnă
Sunt pentru a lui și a Țărilor Doamnă,
Le urcă-n blândețe, le-așază în pod
Să dea câte unul, pe zi, la un plod

Ce uită de noapte, de viață, de moarte,
Citind și scriind la frumoasa lui carte –
În candelă arde lumină de său,
Trăiește-ntr-un brad mai Înalt Duhul său…

Sunt brazii, spre iarnă, mai drepți și mai verzi,
Sub ei, sub Capela, nicicând nu te pierzi
Când prinzi o cărare, o urmă de lupi,
Cobori de la munte… la dealul cu stupi.

***

Când trece spre munte un cal arămiu,
Pe calul acela, oricând, vreau să fiu,
El are, în frunte, un semn ca o stea
Cu care tot Cerul, când vrea, îl și bea…

Acela e calul istoriei vechi,
Tot fluierul Lumii îi cântă-n urechi…
El umblă pe deal așteptând un haiduc
Și-n noapte rămâne în drum, sub un nuc…

Pe șaua-i de aur doar Luna se-oprește
Când noaptea de toamnă din trupul Ei crește
Și ploaia răspunde cu șoaptele moi
În vechea livadă crescută în noi,

În casele vechi cu perdele la geam
Când stam către sobă, plângeam și eram
Aici, în Zăvoiul din care vă scriu
Când trece spre munte – un cal arămiu

Și Mirea Bătrânul e unul din Zei,
Își țese hotare din Nuci și din Tei,
Din Olt și din Marea cea Mare a Lui,
Zidind în Biserici cu Psalmi… Alelui…

Au scris pe genunchi Priceasne… haiduci
Cu pană de Corb, cu pană de cuci,
Pe piele de oaie cum și, bunăoară,
Cu sânge de Vultur – pe oase de Țară.

Acuma, Orașul mai stă, fără știre,
În lungă, bolnavă, firavă-adormire
Și Țara mai stă, încet, fără știre,
În lungă și grea și bolnavă-adormire….

***

Să ne-ntâlnim din an în an
Cu preacinstitul Anton Pann
Ce trage fesul peste noi
Ca peste turme, când vin ploi

Prin care tot mai mergem, dar
Ieșim dintr-un Abecedar
Al lui Antim cu „Didahii”
Și georgianul dintre vii

Care pe deal se pârguiesc
Și-n scaun tot mitropolesc…

Din an în an, din bani în bani,
Să mai trăim, contemporani,
Că nu e alta de trăit
Decât un fel de om cinstit

Și-o naștere, a doua-n cer,
Peste născutul efemer.
Să-o luăm, adesea, de la cap…
În el, mai multe ne încap:

Când am plecat? Când am sosit?
Ne paște, zilnic, un sfârșit,
Un scrib balcanic, secular,
O lună legănată-n par,

Livezi de meri, de pruni, de peri,
Bărbați în pomi, mai jos muieri,
Icoane-n ceruri, închinări,
Sutane sfinte, lumânări…

Un arhivar, un condeier,
O farmacie pe sub cer
– în aer liber, așadar –
La seminar - un calendar

Fântâni cu apa ca vioara…
În ele se scufundă țara…
Și-o scoatem noi, cu o găleată
Și-o dăm pe jgheab, la lumea toată…

FÂNTÂNI CU APA CA VIOARA
ÎN ELE SE SCUFUNDĂ ȚARA
ȘI-O SCOATEM NOI CU O GĂLEATĂ
ȘI-O DĂM, PE JGHEAB, LA LUMEA TOATĂ...

***

Și vine vântul blând trecând
Cu pașii lungi alunecând
Mătasea ierbii ce se pierde
Sub frunza ochiului tot verde
Asupra noastră viu stârnind
Aceste vorbe de colind:

Dar mai poftiți de vizitați,
Luați aceste chei, bărbați…

Pe-un drum mai lung, în munții mei,
Peșteri păzite de căței…
Iar sus, pe muntele înalt,
E-un mare cerb de diamant
Care în timpul scurt ce-l doarme
Își scutură încet din coarne
Și-n țară cade o licoare
De rouă mult înfloritoare

Într-o poiană cu o moară
Se-aude glasul de Mioară…
Acolo… frați de frați se leagă
Într-o istorie întreagă
Pe care-o știu pe dinafară
Dând la nevoie sfară-n țară…

Luați aceste chei, bărbați,
Nedumeriți când întrebați
De floarea soarelui ce face…
Sub pălăria ei ce coace…

Vom trece Oltul pe un pod
Legat în papură cu nod
De însuși zeul Pann Anton
Ce cântă-n mine cu un ton
Mai iscusit din an în an,
Lăsându-și chipul pe un ban
Depus în cărți cu-aurărie,
Sub noi, adânc, la temelie…

Pe perne moi, într-o trăsură,
El avea chei de-argint în gură,
Bătute-n clinchet de pahare,
Între pereți cu lămpioare,
Sub care singur creștea harul
Când ningea iarna în paharul
Cel așezat lângă fereastră
Unde și luna – blânda noastră
Avea o rădăcină-n glastră…

Luați în mâini și cugetați
Aceste chei… femei… bărbați…