În Franţa a început editarea în format digital a 500.000 de titluri apărute în secolul XX. Pe autori se pare că nu-i întreabă nimeni dacă sunt de acord. Procedura pentru a refuza să le fie preluate operele în domeniul public o aflăm din Le Nouvel Observateur: scriitorul intră pe site-ul http://relire.bnf.fr, îşi caută titlurile, îşi exprimă, pentru fiecare, dezacordul ca acel titlu să intre în gestiune colectivă, completează atâtea formulare câte cărţi în chestiune, apoi trimite prin poştă, cu confirmare de primire, tot atâtea copii ale actului de identitate şi declaraţii pe proprie răspundere că el este autorul. Totul până pe 21 septembrie. O birocraţie care îi dă dureri de cap oricui, şi-i scoate din joc pe scriitorii bătrâni, bolnavi, sau neiniţiaţi în ale internetului. Până acum, spune un astfel de veteran al literelor franceze, François Cavanna, când se epuiza o ediţie autorul îşi recupera drepturile, iar dacă editura voia să-l reediteze, îl consulta în prealabil. După 1 martie 2012, lucrurile s-au schimbat. Dacă un titlu devine indisponibil, el poate fi reeditat sub formă digitală, luându- se de principiu acordul autorului, dacă acesta nu protestează prin procedura descrisă mai sus. Aşadar, cine nu se exprimă, consimte. Deşi până acum s-au înregistrat doar 650 de opoziţii faţă de reeditarea unor titluri în format digital, internetul vuieşte de proteste. Multe ediţii au fost cenzurate, la vremea lor, sau publicate sub pseudonim, iar reeditarea ar cere puţin scrupul filologic. Nemaivorbind că lista celor 500.000 de titluri abundă de greşeli, iar oficialii se încurcă în comisii. Sună cunoscut?