Istoricul şi diplomatul italian Pierre Milza comentează, în Conversaţiile dintre Hitler şi Mussolini, 1934-1944, pe baza unor documente, rareori studiate până acum, referitoare la întâlnirile celor doi, istoria raporturilor dintre ei şi dintre ţările lor. Mussolini, mai vârstnic, începuse prin a avea o părere execrabilă despre Hitler: „detracat sexual”, „derbedeu isteric”. Hitlerismul i se părea o degradare a fascismului roman, numai bun pentru o „rasă ignobilă care nu cunoştea scrisul când noi îi aveam pe Cezar, Virgilius şi Augustus”. Abia în 1936, din cauza ezitărilor democraţiilor europene, a fost proclamată axa Roma-Berlin. Interesante în cel mai înalt grad sunt conversaţiile dintre cei doi. Mussolini vorbea curent, în afară, fireşte, de italiană, germana, franceza şi engleza. Hitler era monoglot. Dar Mussolini nu putea rezista monologurilor lui delirante, care durau ore întregi, şi nici strecura vreo observaţie personală, pe care, şi de-ar fi auzito, Hitler n-ar fi luat-o în seamă. Din păcate, unele din sugestiile lui Mussolini erau realmente utile şi ar fi împiedicat câteva din gafele dictatorului german, susţine într-un precis şi concis comentariu Maurizio Serra, ambasadorul Italiei la UNESCO şi autor al unei biografii a lui Malaparte, pe care am consemnat-o într-un meridian cu ceva vreme în urmă.