Înainte de orice altceva,vestea sportivă a săptămânii
precedente este că Simona Halep nu se duce la Olimpiada
de la Rio. Cică, de teama ţânţarului Zika. Mă rog! În schimb,
cea care s-a arătat ofuscată că nu se mai respectă promisiunea
de a fi desemnată purtătoarea de drapel a delegaţiei
noastre olimpice, a ales să plece la turneele americane.
Care sunt pe bani, nu pe medalii. În atari condiţii, purtătoarea
noastră de drapel va fi gimnasta Cătălina Ponor, care a adunat,
într-o carieră de excepţie, infinit mai multe medalii decât
bani: europene, mondiale şi olimpice. Cum, nu mă îndoiesc,
va cuceri şi la Rio cel puţin o medalie. Despre Jocurile Olimpice
şi şansele noastre acolo vom avea însă timp să vorbim, că ne
mai despart doar două săptămâni de ora startului.
Ne putem întoarce, deci, la fotbalul nostru cel de toate zilele,
care îşi inaugurează noul campionat, după ce Astra Giurgiu şi
Steaua şi-au reconfirmat trofeele interne, pe care le deţineau.
Cu acest prilej, a scos din nou capul, cu tupeu, şi boardul FRF dar,
ca să fie tacâmul complet, a fost invitat să se alăture plouaţilor
noştri şi Herr Daum, proaspătul selecţioner al României. Chiar
m-aş fi mirat ca dumnealui să refuze invitaţia la finala de fotbalpolo
de la Cluj, la ce contract generos a semnat cu palavragiul
Burleanu. De altfel, domnul Daum a dezvăluit într-un prim interviu,
la Dolce Sport, cum l-a cunoscut pe şeful FRF şi cum s-a lăsat
convins să bată palma cu zisul Burleanu, chiar de la prima strigare,
petrecută pe teren neutru, la Viena. I-auziţi, vă rog, cu ce impresie
copleşitoare a rămas Herr Daum după schnaps-ul ciocnit cu
negociatorul FRF în oraşul lui Mozart:
„…Nici nu mă gândeam să devin antrenorul naţionalei României.
Am întâlnit o persoană fascinantă, câte ştia despre mine, ce viziune
clară avea despre restructurarea României (?!-n.n), cum vrea el
să ne ofere o structură a federaţiei deschisă, transparentă. Am
spus OK, sunt impresionat de persoana pe care am întâlnit-o.
Astfel de oameni vor aduce un viitor fantastic României. Şi am
spus că pot să contribui şi eu, asta m-a făcut să fiu interesat.
Am văzut România ca pe o mare ţară a fotbalului, dar acum important
e să ne calificăm. La ce servesc modificările structurale dacă nu
aduci puncte şi obţii calificări?” a adăugat Daum.
Ca să nu zic vorbe mari, exclam şi eu: „Ce spui, Franţ?!” Adică,
de unde până unde i-a dezvăluit Burleanu ce „restructurare a
României” o avea el în propriul cap, acelaşi care, a mai spus recent,
că are şi rolul să gândească un sistem care să funcţioneze. Păi,
tocmai am văzut ce-i poate capul şi, dacă nu a aflat încă, îi spun
eu ultima noutate: după C.E. din Franţa, potrivit clasamentului
FIFA, echipa României a coborât două locuri, ajungând pe
poziţia 24, în timp ce Elveţia e pe 18, iar Albania a urcat cinci
locuri, fiind pe …37! Deci, am ajuns pe 22, departe rău de acel
loc 4 mondial pe care ni l-au dăruit Hagi, Gică Popescu şi ceilalţi
mari jucători din generaţia de aur.
Acesta e adevărul gol-goluţ, pentru că aici ne-au dus, de
fapt, Burleanu şi supuşii săi din federaţie, cu largul concurs al
lui moş Iordănescu. Şi nu vă şochează, oare, că Herr Daum vine
la FRF exact ca tata Puiu, după un prelungit concediu extra-fotbal,
care s-ar fi cuvenit urmat de o izbăvitoare retragere la pensie? Eu
aş zice că da, dacă nu s-ar fi petrecut întâlnirea aceea de la Viena,
la care l-a invitat „fascinantul Burleanu”,cu propunerea de
juma’ de milion de euro băgaţi anual la teşcherea de noul
Weihnachtsmann? Ba bine că nu, dar atunci avem şi explicaţia
pentru care Herr Daum i-a dedicat amfitrionului său de la schnizelul
vienez şi „Eine Kleine Nachtmusik”, această Mică Serenadă,
interpretată la Dolce Sport.Nu de alta dar, dacă viitorul
României sau măcar al fotbalului românesc ar sta în oameni ca
Burleanu, ar fi vai şi-amar de noi!
