Şapte ore-ale nopţii, şapte ani de priveghi: cu securi jucându-te
Paul Celan

Şapte corbi cu paisprezece aripi tăiate
nu contează de când începi să-i numeri
de luni ori de joi ori din prima zi de weekend
sunt atâţia câţi să umple o săptămână

şapte corbi cu paisprezece aripi tăiate
exersează zboruri contra vântului doar doar se vor
întoarce în rănile aripilor rămase să întunece oglinda
dinaintea căreia edgar allan poe obişnuieşti şi acum

să închizi ochii şi să-ţi priveşti îndelung
propriile halucinaţii sperând că în vreuna din literele
cuvântului nevermore stă ascunsă o fată cu nume lenore

nu ai de unde să ştii că-n fiecare noapte mă primeşte
cu gesturi tandre în aşternut să tăiem aripi de corbi
nu cumva să-i apuce nebunia şi să vină-n cârd să-ţi bată-n uşă
edgar allan poe şi să-ţi tulbure somnul şi încărunţirea

şapte corbi cu paisprezece aripi tăiate
exersează zboruri împotriva săgeţilor
parcă ar zbura împotriva celor şapte fantome ale lor
către un paradis în care nu se mai naşte nimeni

deschide ochii domnule poe cu ochii închişi nu poţi să vezi
oricât ai privi că lenore cea pură are palmele pline de sânge
dacă nu crezi ascultă cum mă strigă să merg în baie
să le spălăm împreună