Diversitate timbrală, caractere
vocale diferite,
şcoli diferite în ce priveşte
arta cântului, entuziasm
cuceritor, stângăcii ale
tinereţii, talent şi dăruire
în adresare… Asta a
adus pe scenna Operei bucureş
tene, cea de a treia ediţie
a competiţiei.
Ce ne-am putea dori mai mult de
la aceşti minunaţi tineri? Au luptat
pentru laurii unei victorii care le poate
aduce promisiunea unei cariere; …pe
marea scenă a teatrului liric actual.
Şi nu e puţin lucru! Peste 150 a
fost numărul celor înscrişi în ediţia
din acest an!
Membrii juriului – în cea de a doua
parte a competiţiei – au fost directori
manageri ai unor cunoscute scene
lirice europene, personalităţi de
influenţă în zona atât de dinamică,
de strălucitoare, de diversă, a genului
de operă.
Basul Iustinian Zetea a fost singurul
concurent din România intrat în finala
competiţiei. A parcurs în ultimii
ani drumul unui progres impresionant.
A fost prezent în ediţiile precedente
ale competiţiei parcurgând cu răbdare,
cu perseverenţă, etapă cu etapă,
treptele devenirii profesionale; în ce
priveşte coloritul timbral, atent
diferenţiat, condiţionat de caracterul
personajului, de construcţia dramatică;
în ce priveşte forţa, impetuozitatea
expresiei. A prezentat lucrări ce
aparţin unor zone stilistice net diferite,
arii din Ernani de Verdi şi Der Freischütz
de Weber. A fost distins pentru
interpretarea ariei din repertoriul
german.
O intuiţie impresionantă în plan
caracterologic a putut fi observată
în cazul sopranei Galina Averina din
Rusia, o voce de soprană lirică autentică,
susţinută de o convingătoare ardoare
a expresiei. A fost unul dintre puţinii
concurenţi ce a adus pe scenă muzică
din repertoriul naţional, din cel
rus, din păcate puţin cântat la noi,
anume aria Marfei din opera-basm
Logodnica Ţarului de Nicolai Rimski
Korsakov; situată într-o cu totul altă
zonă stilistică, marea scenă a lui
Manon din opera omonimă a lui
Massenet, a dispus de o desfăşurare
amplă, de o susţinere extinsă hrănită
de o natură temperamentală ce
alimentează substanţa însăşi a muzicii;
în plus are o experienţă scenică cu
totul notabilă.
Dar marele premiu al recentei
ediţii, pe bună dreptate, a fost atribuit
sopranei olandeze Judith Angenent
Deirdre. O voce amplă, atent cultivată
în şcoli înalte, în ţara natală, de
asemenea la Berlin, la New York,
cu mari maeştri, cum este, spre
exemplu, celebrul bariton Thomas
Allen.
Stăpânirea judicioasă a aparatului
vocal, susţinerea, consistenţa atent
diferenţiată a emisiei, dar mai presus
de aceasta tensiunea însăşi a adresării,
au conferit cântului o emoţie plasată
diferenţiat din punct de vedere stilistic,
în sfera operei wagneriene, în cea
a operei italiene; au fost prezentate
pagini semnificative din opera Walkiria,
de asemenea aria Santuzzei din opera
Cavalleria Rusticana de Pietro Mascagni.
Cânt atent condus, cultură vocală
inteligent argumentată au putut fi
observate în evoluţia mezzo-sopranei
franco-poloneze Agatha Schmidt; iar
aceasta atât în stilul belcanto-ului
italian – a cântat o arie din opera
La Favorita de Donizetti, de asemenea
în aria lui Octavian din Cavalerul
Rozelor de Richard Strauss. Este
de notat, ambele cântăreţe şi-au
înscris actul artistic în cele două mari
zone stilistice ale artei cântului;
mă refer la stilul operei italiene, la
cel al operei germane romantice;
definind astfel valorile de bază ale
artei cântului, inclusiv în aceşti ani
ai începutului de secol XXI.
Cel de al treilea important premiu
a fost conferit unei voci speciale,
contra-tenorului polonez Jakub
Orlinsky, o voce bine cultivată în zona
muzicii baroce; au fost prezentate
arii de mare agilitate virtuoză, aparţinând
lui Antonio Vivaldi, lui Georg Friedrich
Händel; nu poţi să nu observi,
performanţele uimitoare ale unei voci
similare, cea a celebrului muzician
vocalist Philippe Jaroussky, aduc o
influenţă benefică cu totul notabilă.
Au impresionat, de asemenea,
tensiunea emoţională, consistenţa
timbrală pe care le etalează soprana
coreeană Kim Eun-hee, de asemenea
siguranţa evoluţiei vocale, prezenţa
scenică de care dispune baritonul
georgian Lasha Sesitaskvili în arii
datorate lui Mozart sau Verdi.
Un talent muzical pregnant, un
aparat vocal aflat în evoluţie, au putut
fi observate în evoluţia foarte tânărului
bariton polonez Mikolaj Trabka.
Insuficientă cunoaştere a datelor
stilistice ale operei italiene în zona
belcanto-ului, în cea a operei verdiene,
a demonstrat tenorul turc Ibrahim
Yesilay; dar supra-acutele sale au
impresionat un pasionat public care
i-a conferit propria distincţie. Este
de remarcat prezenţa importantă
în concurs a tinerilor vocalişti sosiţ
i din Polonia, pregatirea excelentă
a acestora.
Atent cooperantă a fost susţinerea
datorată colectivului orchestral al
Operei bucureştene, ansamblu condus
de această dată de dirijorul Adrian
Morar.
De o manieră sobră, dezinvoltă
dar pertinentă s-a dovedit a fi felul
în care muzicologul Mihai Cosma a
făcut prezentările momentelor
concertului de gală; inclusiv în limba
engleză.
Pe de altă parte, nu poţi să nu
observi, au fost promovate şi evoluţii
vocale care – după părerea mea – nu
aveau ce căuta în etapa finală. Şi
nu poţi să nu te întrebi dacă nu au
fost lăsate de-o parte voci valabile,
interesante.
Reţinem, specificul alcătuirii juriului
a fost acela de a da cuvânt managerilor
teatrelor lirice, unii dintre aceştia
dispunând de studii de specialitate
în arta cântului fiind posesori ai unei
considerabile experienţe în bunul
mers al acestui organism care este
teatrul liric actual. Este de remarcat
prezenţa domnului John Allison,
directorul periodicului Opera de la
Londra, critic muzical al unor importante
publicaţii din Marea Britanie, a
domnului Gianni Tangucci, important
manager şi consultant al unor şi mai
importante scene lirice italiene. Greu
de spus dacă o asemenea competiţie
îi poate promova cu anume pregnanţă
pe tinerii vocalişti spre scenele europene
ale teatrului liric. Se poate discuta
dacă prezentarea în concurs a doar
patru arii de operă este suficient
de lămuritoare pentru a crea o orientare
asupra tuturor calităţilor profesionale,
asupra rezistenţei vocale şi scenice
a tânărului muzician. Să sperăm că
este. Pe de altă parte, să o recunoaştem,
o asemenea competiţie poate ridica
prestigiul primei scene lirice a
ţării.
