Rogu-vă
la banchete și sindrofii cu confetti și
artificii
să fie invitate și orașele mici din câmpie.
Mâine la costum și cravată voi duce
rugămintea la palat.
Oh dar mâine e duminică
și guvernul face plajă. Du-te luni.
Lipiți de lumile înguste noi nu auzim
de-acolo nici un vuiet. Nici nu
ne-atingem.
Suntem doar oglindiți.
Sunăm. Intrăm. Depunem rugămintea
ca-n biserică.
Suntem ejectați pe targă.
Nici o speranță pentru cantoanele uitate
prin câmpii
pentru cei ce și-au pierdut actele prin
bordeluri
pentru privighetorile autiste.
Întreabă paznicul: Ce-i cu Dumneata pe
aici?
Hai șterge-o până nu dau alarma.
*
Suntem lefteri și de crăpelniță.
Va să zică lipim afișe cu noile clistire
pentru îmbuibați.
Visăm că Dumnezeu caută proteine
în ghena publică.
Vânt de câmpie verde cântă în hornuri
Eka
terino vedea-te-aș moartă cu dric la
poartă
și cai mascați cântă Eka
pentru proscriși pentru cei deja plecați
în lumi paralele
până se-ntorc fiii rătăcitori din Europele
grase
hăituiți și livizi se-ntorc din Europele
grase
măcar în anii bisecți să-și îngroape
părinții.
*
Ca să instaurăm în splendoarea ei
intactă
deșertăciunea care ne face fericiți.
*
Înghesuiți în micul Babilon așteptăm să
apară
cum ni s-a promis pe la șapte seara
Noul Mesia asemenea bunătății ba chiar
mai luminos
la chip mai pragmatic mai răstignit
după cum proorocea crainicul de la Tv
folosind surse oculte.
Deja e ora nouă și uite Mesia n-a venit.
Ba a venit: e-n murmurul gloatei care
urlă: Jos!
*
Utile sfaturi pe zidul benzinăriei: Să
ne menținem exteriori stelelor
să
depășim pe cât posibil înmormântarea
noastră
să
plângem destul fiindcă lacrimile au
o acțiune puternic bactericidă.
*
Cum se nasc la streașină îngerii:
Adierea stârnită de un fluture mascul
oprit o clipă
pe-o femelă
și stă acolo cât hotărăște Dumnezeu.
Până devin gestante rugăciunile
noastre.
*
Am deschis ușa coliviei. Hai du-te o
implor
pasărea mea captivă bâjbâie spațiul
se izbește de transparențe
plânge și-i este milă de libertate.
Hai fugi unde vezi cu ochii
eu repejor voi sigila portița în urmă.
Dar pasărea intră iarăși în carcera ei
și lăcrimând își pune cătușa.
E fericită și cântă jelind
cântă ca noi
dorința de a fi afară.
*
Asemeni și eu
noapte de noapte evadez pe fereastră
să-mi cau rana fără de care nu pot trăi.
*
Dumneavoastră sunteți acest cod de
bare?
Da
cred că da
da răspund evaziv
Semănați perfect poftim pașaportul
puteți intra în Occident.
Un compresor stelar laminează
sufletele
voastre
și-un veac al somniferelor
ne îngăduie să trăim hibernând.
*
Să recunoaștem supremația amorfului
să ne apărăm de vicleșugurile lui.
E decretul despre fericire afișat la
canton.
Să atingem vai un imposibil genuin
promis și meritat după o grea
convalescență.
*
Bufonii tăi, țărișoară, scăpați din tunel
sunt încă
mahmuri de libertate.
Încă vâslesc în puroie. Vino să vezi cum
grohăitul cade în extaz.
Vino să vezi și tu ambra mizeriei.
*
M-au dizolvat în oceanul celor șapte
miliarde
Un alter ego
imprimat pe biletul de avion un zero
absolut
un banal cod de bare
impersonal în memoria tușului negru
viu sau mort.
De identificat
după dezastru pe când zburai prin
azurul Mizilului.
*
Noi care trăim în margini noi ca și când
toți
am fi vii
dăm buzna la psihiatru. Noi vrem un
diagnostic
exact. Vă spun eu: Nu aveți nici pe
dracu.
Doar eu sunt omul diavolului
eu
am inventat trandafirul și nu l-am
declarat la fisc.
*
Să fi avut de ales
mi-ar fi plăcut să mă nasc în Toscana la
Florența
pe vremea lui Lorenzo Magnificul –
Prințul.
dar cum hazardul face legea
acolo s-a născut în locul meu altcineva
un anume Ovidio Gennaro pe care
firește că nu l-am întâlnit fiind în
contratimp istoric.
Cercetând asiduu pivnițele Signoriei
am aflat din înscrisuri că cel domn ar fi
compus
niște Patimi după Dante – fiul exilat al
Florenței
– manuscris prăpădit de arhivarul ducal
la o vânătoare de rațe sălbatice prin
Anno Domini una mie patrusute
șaptezeci și trei.
O simetrii cum ne captați în jocurile
voastre!
Pentru că iată în alt timp eu Ovidiu
Genaru la Bacău
unealtă a întâmplării am scris la
rându-mi
Patimile după Bacovia confirmând
inconștient coincidența.
*
Locuitor în grădina părăginită
aprind lumina să văd dacă e întuneric.
Știam: într-adevăr întunericul e
progresiv.
N-am să mai pot citi afișele prin
provincia minor.
N-am să mai pot mâzgăli graffiti.
Voi rămâne opac cu Dumnezeul meu
captiv înăuntru.
*
Ea locuiește la periferia periferiei și
îndeobște
vine sâmbăta să ne facă curat. Atunci
îi simțim răcoarea, dar nu
ne îngrijorăm fiindcă este obișnuita
casei.
E bună la toate și chiar ne tutuim.
Harnică moartea menajeră ne
pregătește în bucătărie
o salată de cruzături
cu săruri și cu vitamine naturale fără
glutamați
după cum ne recomandă
OMS. Ca să trăim 1000 de ani. Tata ne
pregătește
mereu pentru viață: copii
deja din ou încep cocoșii lupta.
O tatăl nostru e un filosof antic.