La Coferinţa de presă
care a precedat ultima
sa premieră de la
Teatrul Mic, coregraful
Gigi Căciuleanu nea
mărturisit că, întorcându-
se în timp,
şi-a dat seama că tot în spaţiul
acestui teatru debutase
cu cincizeci de ani în urmă,
într-un spectacol al celui
mai important mentor al
său, Miriam Răducanu.
Poate fi deci momentul unui
bilanţ şi, totodată, o încercare de
a descifra locul pe care-l ocupă
acum dansatorul de ieri şi coregraful
de astăzi.
Coregraful Gigi Căciuleanu este
în plină efervescenţă creatoare.
Spectacolele sale se joacă în acest
moment în mai multe teatre din
ţară – la Iaşi, la Cluj, la Târgu Mureş,
la Bucureşti, şi anume în companii
ale unor Teatre şi Opere de stat,
dar, fapt remarcabil, şi în propria
sa companie particulară, Gigi
Căciuleanu Romania Dance Company,
singura existentă în acest moment
în peisajul nostru cultural, susţinută
de Fundaţia Art Production –
JTI. Cu această companie a fost
prezentată la Teatrul Mic ultima
creaţie a lui Gigi Căciulanu, spectacolul
fabriKa, după o idee de Dan
Mastacan, vechi colaborator al
coregrafului, spectacol care ne-a
purtat într-o zonă specială a
mişcării, inedită pentru producţiile
de până acum ale acestui creator.
Linia dreaptă, unghiularităţile
au fost dominantele absolute ale
desfăşurărilor coregrafice: o
gestualitate mecanică, adesea
repetitivă a fost marca imprimată
tuturor momentelor, fie ele de grup
sau a cuplurilor, gestualitate care
anulează căldura omenescului. Şi
aşa cum însuşi coregraful declară,
dinamica desfăşurării acestor miş-
cări a avut rolul principal în construc-
ţia spectacolului. Rezultatul a fost
un fel de perpetuum mobile, obţinut
atât din colajul muzical, realizat
tot de coregraf, din muzica francocamerunezului
Manuel Wandji, cât
şi din compoziţiile coregrafice,
desfăşurate în cascadă, care au
devenit adesea obositoare. Mecanicitatea
mişcărilor a evocat, pe
de o parte, o lume dezumanizată,
pe de altă parte, prin asocierea cu
costumele-salopetă, ale tuturor
dansatorilor, ne-au amintit dansurile
muncitoreşti de altădată, de
pe stadioane, dar şi de pe scena
Operei. A existat un singur moment
coregrafic ieşit din acest şuvoi
muzical- coregrafic, un moment
de evoluţie individuală, al unei
singure dansatoare, cu o masă şi
o maşină de călcat. Era desigur un
spaţiu limitat, dar pentru care Gigi
Căciuleanu a imaginat şi Irina
Strungăreanu a dat viaţă unei
multitudini de imagini coregrafice
de o deosebită fantezie şi poezie,
în care mişcările şi-au recăpătat
firescul uman. Publicul s-a bucurat
de acest moment deosebit şi l-a
aplaudat tot în mod deosebit. Dar
cine au fost cei care au pus în pagină
tot acest spectacol? Compania lui
Gigi Căciuleanu are o structură
aparte, extrem de flexibilă, care
poate încorpora la fiecare spectacol
alţi interpreţi, mereu mai tineri,
dar întotdeauna entuziaşti şi gata
să se plieze pe modalitatea de
gândire plastic-coregrafică a
creatorului. De astă dată, nu
cunoşteam decât pe două dintre
interprete, Galina Bobeicu şi Irina
Strungăreanu, dansatoare, dar şi
coregrafe de dans contemporan,
de valoare, cărora li s-au alăturat
Bianca Bor, Georgiana Dobre, Radu
Domşa, Andrei Iancu, Andrew
Lupu, Silviu Daniel Mititelu, Irina
Ştefan, Răzvan Stoian, Vlad Troncea
şi Ana Vişan. De reţinut este faptul
că majoritatea interpreţilor sunt
absolvenţi sau încă studenţi ai
secţiei de Coregrafie din cadrul
Universităţii Naţionale de Artă
Teatrală şi Cinematografică, ceea
ce vorbeşte de la sine despre roadele
acestei facultăţi şi deschiderea
ei către formele de dans contemporan.
În acest sens, în prezent, urmăresc
cu încântare o serie de spectacole
de licenţă şi de masterat ale acestei
secţii de Coregrafie, care furnizează
continuu noi interpreţi şi creatori
ai acestui gen, din păcate, din
punctul meu de vedere, exclusiv
pentru acest gen. Tot cu încântare
am ascultat, la conferinţa de presă,
şi cuvintele directorului Teatrului
Mic, domnul Mihai Dinvale, care
a declarat că doreşte să se apropie
de dans, oferind scena şi acestui
gen de spectacol. Ar fi al doilea
teatru bucureştean, alături de
Teatrul Odeon, care şi-ar deschide
porţile Dansului.
Mai multor distincţii şi premii
anterioare, primite de Gigi Căciuleanu,
în Franţa, în Romînia şi în Chile,
li s-a alăturat în acest an Premiul
LUX MUNDI, oferit în cadrul Galei
Premiilor Radio România Cultural
2015. Este un premiu care se adaugă
unor recunoaşteri anterioare, tot
astfel cum prezentul spectacol
fabriKa se adaugă altor multor
creaţii concepute de Gigi Căciuleanu
de-a lungul anilor, ultima sa
compoziţie coregrafică făcând notă
stilistică aparte, în şirul acestora.
