Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Generaţia post-optzecistă de Iulia Popovici


Facultatea braşoveană de Litere e o excepţie pe harta universitară a filologiei, nu numai prin faptul că e spaiu de împlinire a vocaţiei teoretice (şi implicit academice) a unui întreg eşalon al literaturii româneşti optzeciste (Gheorghe Crăciun şi Alexandru Muşina printre ei) şi nouăzeciste, ci şi datorită constantei preocupări a acestora pentru formarea tinerilor scriitori şi critici. Era cît se poate de natural, astfel, ca, după cîteva promoţii de masteranzi în Literatură şi comunicare, experienţa scriitoricească a acestora să se materializeze într-o carte-propunere.

Volumul – Junii ’03 – a ieşit la lumină la sfîrşitul anului trecut, prin convertirea editorială a două numere din revista Interval, scoasă tot la Braşov de Bodiu şi colegii lui, tot ei ocupîndu-se şi de selecţia autorilor şi a textelor. E o carte cu 23 de prozatori debutanţi (sau aproape), cu vîrste între 22 şi 32 de ani (majoritatea au în jur de 25), absolvenţi sau studenţi ai Literelor şi/ sau ai masteratului pomenit mai devreme, dar şi un cursant al Facultăţii de TCM (Tehnologia Construcţiilor de Maşini). Au fost aleşi, spune în prefaţă Andrei Bodiu, nu neapărat pentru ce sînt, ci pentru ceea ce ar putea să devină, dintr-o (oare justificată?) în şansa pe care ieşirea în spaţiul public al literaturii le-ar, eventual, aduce-o.

Amprenta ideologiei (în sensul cel mai bun, neutru, constructiv al cuvîntului) optzeciste se simte puternic în iniţiativa acestei antologii. Strategia publicării colective a fost de la-nceput singura în care s-a putut refugia multă vreme generaţia lui Cărtărescu şi Nedelciu, iar ea avea în spate o lungă experienţă cenaclistă a lui „împreună”. Experienţă a unui spirit literar comun împărtăşită mai apoi (în plin nouăzecism) de autorii Tabloului de familie, ai lui Cinci sau de braşovenii Pauzei de respiraţie (printre care Andrei Bodiu şi Caius Dobrescu, doi din coordonatorii Junilor...). S-ar putea chiar spune că spiritul cenaclist însuşi se continuă la Braşov (la Bucureşti a murit odată cu întîlnirile lui Mircea Cărtărescu) prin acel masterat de Literatură şi comunicare.

Într-un fel ciudat însă, antologia aceasta a junilor nu mai e una a unui grup şi nici tocmai un desant (cum sugerează Bodiu) nu e. Într-o fază a literaturii româneşti în care salvarea e exclusiv individuală (fie şi numai din pricina faptului că editurile preferă să susţină şi impună personalităţi distincte, nume şi nu idei), ideea de program generaţionist pare din ce în ce mai greu de susţinut altfel decît pe cont propriu. Într-un fel, generaţia, la început de secol XXI, pare să devină în primul rînd o perspectivă critică, exterioară, şi mult mai puţin o asumare interioară.

E adevărat, Junii ’03 e în mod evident străbătută de un flux de preocupări comune, de teme şi abordări înrudite. Însă ceea ce-i uneşte pe tinerii prozatori braşoveni este mai degrabă inevitabilul unui parcurs existenţial comun şi nu o coerenţă a intenţiilor estetice. Cei mai mulţi scriu din nevoia exorcizării unor demoni personali imediaţi, cu un ochi întotdeauna deschis către realitatea brută de lîngă ei, iar ceea ce practică este o literatură a urgenţei, a dramei existenţiale curente.

La modul brutal, prozele publicate de Interval se supun la două direcţii radicale (amîndouă regăsibile în literatura actuală a tinerilor scriitori şi amîndouă ieşite de sub mantaua optzecismului) – pe de o parte realismul minimalist, a obsevării cotidianului, pe de alta experimentul literar, exersarea mai mult sau mai puţin pe faţă a unor tehnici textuale (cum e, de pildă, autoficţiunea). Extrem de interesant e, astfel, efectul în planul literaturii al unei realităţi aşa-zicînd statistice: foarte mulţi dintre absolvenţii de filologie, de la Braşov ori de aiurea, ajung să predea, româna sau o limbă străină, în şcoli generale şi licee. Pentru majoritatea, nu e vorba de o vocaţie, ci de o imposibilă alegere, adeseori considerată o experienţă intermediară, bîntuită de spectrul ratării. Viaţa tînărului profesor în lumea anchilozată a şcolii româneşti e nu doar un pasionant subiect de sociologie, ci şi o temă literară la fel de generoasă. Anca Andriescu, de pildă, şi Katalin Szilágyi scriu despre absurdul şi meschinăria vieţii de cancelarie, cu o oarecare doză de umor, dar cu şi mai multă disperare, în vreme ce un alt subiect frecventat este mica istorie a pulsatoriei societăţi româneşti (Irina Grădinariu-Măgdălinoiu, Cristina Podoreanu), urmat, pe linia experimentalismului, de explorările (cîteodată metatextuale) unui eu în derută (Cozmina Ilie-Preoţescu, Dona Deniforescu). Dacă ar fi cu adevărat pasionant de trasat o arheologie pornind de la antologia braşoveană, ea n-ar fi una a generaţiei 2003, ci a pulsaţiilor scriiturii feminine (majoritară aici), a cărei voce în proză dă semne că va suferi o schimbare – către asumarea tot mai explicită a identităţii ei de gen, la fel cum se-ntîmplă de ceva timp în poezie.

Sînt aceşti 23 de tineri prozatorii de mîine ai literaturii autohtone? În mod sigur nu toţi, poate cîţiva, care şi ei sînt în formare. Junii ’03 e clar un extraordinar de util barometru pentru starea de coagulare a viitorului scriitoricesc. Poate nu va fi singurul.



Junii ’03. Antologia tinerilor prozatori braşoveni, îngrijită de Andrei Bodiu, Caius Dobrescu şi Alexandru Muşina, Cuvînt înainte de Andrei Bodiu, Braşov, Interval, 2003

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara