Pe data de 14 octombrie
Opera Naţională Bucureş
ti şi-a deschis oficial
stagiunea sub patronajul
noului manager –
director general interimar
Beatrice Rancea.
Ni s-a prezentat o gală de operă
extraordinară susţinută de câţiva
artişti de talie internaţională, invitaţi
ca oaspeţi, care au evoluat pe scenă
alături de interpreţi români atât de
la Bucureşti cât şi din ţară.
Dorim, încă de la început, să
evaluăm această iniţiativă ca pe un
eveniment artistic de seamă, mult
aşteptat de publicul bucureştean.
Putem face câteva consideraţii generale
privind organizarea spectacolului.
La pupitrul orchestral s-a aflat
noul coordonator artistic muzical,
dirijorul italian Marcello Mottadelli,
pe care-l cunoscusem cu un an în
urmă la premiera operei „Simon
Boccanegra” de Verdi de la Opera
din Craiova. De atunci l-am apreciat
ca pe un muzician profesionist
remarcabil, care s-a străduit să asigure
orchestrei un spirit de omogenitate
şi în acelaşi timp, de respect pentru
partitură. În această gală mi-a
demonstrat aceleaşi calităţi la care
se adaugă grija pentru urmărirea cu
atenţie a vocilor soliştilor, dar şi
ale corului. Are supleţe şi mobilitate
în gesturi, este, în acelaşi timp, şi un
spirit carismatic. Putem spune chiar
că Orchestra Operei bucureştene a
sunat excelent.
Programul galei a fost bine gândit
din punct de vedere repertorial,
cuprinzând titluri cunoscute dar şi
altele mai puţin cântate. De asemenea,
corul a dovedit o contribuţie substanţială
în execuţia unor importante momente
corale, bucurându-se de conducerea
înţeleaptă a neobositului şi vigurosului
dirijor Stelian Olariu, care la vârsta
sa înaintată nu şi-a pierdut vitalitatea
şi forţa unui muzician de prestigiu.
Regia şi întregul concept al spectacolului
au fost asigurate de Renato Zanella,
cunoscut coregraf şi regizor internaţional.
Nu putem eluda nici scenografia şi
costumele Doinei Levintza, de
mult bun-gust şi rafinament.
Într-o asemenea ambianţă,
participarea extraordinară a unor
nume importante ale liricii contemporane
şi-a găsit, în acest context, un loc de
cinste.
Astfel, am avut şansa s-o vedem
live pe cunoscuta mezzosoprană Ildikó
Komlósi, invitată pe mari scene din
lume: la Wiener Staatsoper, la Teatro
alla Scala, Deutsche Oper Berlin,
Semperoper din Dresda, Royal Opera
House Covent Garden, Metropolitan
Opera din New York, Arena din Verona
şi multe altele. Este o artistă mare,
are prestanţă scenică, este impunătoare,
a dovedit aceste calităţi şi în repertoriul
pe care şi l-a ales. Este o Amneris de
referinţă şi s-a relevat prin duetul
Amneris – Aida, având-o ca parteneră
pe soprana noastră Sorina Munteanu,
care impresionează prin vocea ei
frumoasă în acest rol dramatic. Komlósi
a cântat Habanera din „Carmen”
de Bizet, cu efecte comice, cu plastică
a trupului adecvată, demonstrând că
ştie să interpreteze şi să nuanţeze
o partitură.
Baritonul Ambrogio Maestri,
cunoscut în prezent ca cel mai nuanţat
Falstaff al momentului pe marile
scene unde l-a cântat, ne-a făcut o
demonstraţie prin aria din actul I
„L’onore! Ladri” din „Falstaff” de
Verdi, relevându-şi calităţile actoriceşti
şi vocale pentru acest rol. De asemeni,
pe registrul comic a interpretat şi
aria lui Dulcamara din „L’elisir d’amore”
de Donizetti. Este zona repertorială
care-l avantajează cel mai mult, prin
fizicul său masiv. În duetul din „Otello”
de Verdi, unde l-a avut ca partener
pe cunoscutul tenor Vladimir Galouzine,
a avut forţă dramatică, dar nuanţele
pe care le aşteptam de la Iago nu
le-am regăsit aici. Este, fără îndoială,
un bariton de forţă, inegalabil într-un
anumit repertoriu.
O altă prezenţă mult aşteptată a
fost soprana georgiană Nino Machaidze,
care a înlocuit-o pe Anita Hartig,
indisponibilă, din păcate. Artista este
cunoscută pe mari scene ale lumii, la
Metropolitan Opera din New York,
Bayerische Staatsoper München,
Staatsoper Berlin, Opéra national
de Paris, Royal Opera House Covent
Garden, Gran Teatre del Liceu, Barcelona,
Los Angeles şi multe altele. Abordează
un repertoriu de soprană lirică cu
lejerităţi care-i permite s-o interpreteze
pe Julietta din „Roméo et Juliette” de
Gounod, pe Manon a lui Massenet sau
Gilda din „Rigoletto” de Verdi. Are
o voce frumoasă, plină de culoare şi
expresivitate. Este o apariţie splendidă
pe scenă, are supleţe şi luminozitate
în privire. Ne-a emoţionat în valsul
Juliettei din „Roméo et Juliette” de
Gounod, dar şi în duetul „Parigi o cara”
cu Alexandru Badea din „La traviata”
de Verdi. Remarcăm faptul că vocea
s-a împlinit şi dezvoltat frumos. A fost
un moment important al serii.
De asemenea, tenorul rus Vladimir
Galouzine pe care l-am apreciat mult
în „Dama de pică” a lui Ceaikovski
la Paris, dar şi în alte producţii din
repertoriul rusesc, deşi are o vârstă,
şi-a păstrat prin tehnică şi professionalism,
un acut încă valabil (ne amintim de
finalul ariei „Nessun dorma” din
„Turandot” de Puccini). Rezistenţa
sa timbrală se datorează, fără îndoială,
unui profesionalism serios. A surmontat
şi duetul Otello – Iago din „Otello”
de Verdi datorită aceloraşi argumente.
Tenorul Alexandru Badea, care
a cântat mult la teatre importante din
Germania: Berlin, Wiesbaden, Angsburg,
Bremen şi altele, s-a mişcat cu
dezinvoltură într-un repertoriu carel
avantaja: Roméo, Alfredo, Hoffmann,
Edgardo. A cântat şi operetă, ceea ce
i-a deschis o cale spre diversificare
repertorială. În seara Galei, a interpretat
aria lui Turiddu „Viva il vino
spumeggiante” din „Cavalleria Rusticana”
de Mascagni şi duet din „La traviata”.
Se străduieşte să-şi menţină un acut
viabil care reuşeşte, în parte, să ne
bucure. Credem însă că ar fi mai
avantajat în acest moment să se axeze
pe un repertoriu vocal-simfonic.
Garnitura invitaţilor a fost îmbogăţită
cu câteva prezenţe româneşti
importante.
Mezzosoprana clujeană Liliana
Mattei Ciucă, binecunoscută în producţii
la Bucureşti, este o apariţie atrăgătoare,
are o voce cu o culoare timbrală
frumoasă, impunându-se şi printr-o
tehnică extrem de controlată. Cele
două arii verdiene, „Stride la vampa”
din „Il trovatore” şi „Re dell’abisso
affrettati” din „Un ballo in maschera”
au pus în valoare calităţile sale.
Iulia Isaev, ajunsă la o maturitate
a creaţiei sale lirice, cu o voce deosebit
de frumos lucrată, sensibilă, elegantă,
purtând amprenta şcolii de canto a
regretatei soprane Arta Florescu,
ne-a impresionat, ca de fiecare dată,
cu aria „Un bel di vedremo” din
„Madama Butterfly” de Puccini.
Irina Iordăchescu, soprană în plină
ascensiune vocală, de mare sensibilitate
şi forţă artistică, a cântat cu forţă
şi trăire dramatică moartea lui Liù
din „Turandot” de Puccini.
Mezzosoprana Oana Andra, ajunsă
şi ea la o maturitate artistică, a dorit
să ne ofere o altă faţetă a temperamentului
şi vocalităţii sale artistice de mezzo,
interpretând aria Musettei „Quando
m’en vo” din „La bohème” de Puccini.
Desigur, aria este scrisă pentru soprană,
dar ea a dovedit c-o poate cânta şi pe
vocea sa.
Baritonul Iordache Basalic, după
o perioadă în care nu l-am mai văzut,
a revenit cu aria lui Figaro din „Il
barbiere di Siviglia” de Rossini cu
care, de-a lungul carierei sale, a
impresionat mereu publicul prin
dezinvoltură şi artificii comice. Am
apreciat revenirea sa scenică care,
sperăm, să-i fie de bun augur.
Tenorul Liviu Indricău, într-o
ascendenţă a culorii sale timbrale,
ne-a interpretat aria lui Lenski „Kuda
Kuda” din „Evgheni Oneghin” de
Ceaikovski. După opinia mea, aria
nu-l avantajează în acest moment,
ea fiind o confesiune lirică, poetică,
pe care tânărul artist nu o poate reda
cu vocalitatea sa de acum. Cred că
ar fi trebuit să se îndrepte spre un
alt titlu repertorial care l-ar fi avantajat.
Corul Operei Naţionale Bucureşti,
ne-a impresionat, ca de fiecare dată,
cu câteva piese de rezistenţă, îndelung
aplaudate de public: „Va pensiero”
din „Nabucco” de Verdi, corul triumfal
din „Aida” de Verdi sau corul mut
din „Madama Butterfly” de Puccini.
Putem aprecia în final că această Gală
de operă a fost un moment artistic valoros,
o adevărată deschidere de stagiune
pentru prima noastră scenă lirică.
Întreaga organizare artistică şi
tot colectivul au contribuit substanţial
să bucure publicul de operă cu o seară
de neuitat. Sperăm ca în stagiunea
care a început să mai avem cât mai
multe asemenea evenimente.