Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Fraza lui Celine (2) de Constantin Ţoiu


Interesant este că, în antisemitismul său, Celine s-a folosit de recomandarea Elsei Triolet, soţia lui Louis Aragon, ca să plece la Moscova, unde îi apăruse traducerea romanului Călătorie până la capătul nopţii, care se bucurase de succes. Ca şi André Gide , stângist, şi Panait Istrati al nostru, Celine se întorsese dezamăgit. Cât timp a durat iluzia, înainte de război, nici un scriitor important nu s-a întors de la Moscova cu gânduri bune. Afară doar dacă nu era plătit, acceptând. Pentru că şi pe Gide voiseră să-l cumpere, dar nu se lăsase - de unde scandalul iscat. Nu era cine ştie ce merit să vezi… Se vedea de la o poştă. Meritul era să nu minţi. (Cu Aragon fusese altceva).

Contrar lui Rabelais, un robust, viziunea asupra corpului uman a lui Celine este maladivă. Traumatismul războiului, handicapul operaţiei grele făcută după rana căpătată în Flandra, avea să pună pecete nu doar pe viaţă, dar şi pe scrisul său.

În Greaţa lui Celine, articol publicat succesiv în iulie şi august 1962, în NRF, semnat de Jean Pierre Richard, corpul omenesc este văzut drept ceva "destinat sacrificiului, măruntaie, moliciuni fundamentale. Simbolic, fiinţa umană ar fi o "incertitudine internă, o lipsă de prestanţă." Urmările războiului ating… "toate ţesuturile concrete ale existenţei. "… O dată cu omul, "natura însăşi intră în delincvenţă".

Corpul uman fiind proba acestei stări de culpabilitate, vinovăţie. de justiţie încălcată.( Nu ar mai fi mult, şi am da de păcatul creştin, deturnat, la un ateu).

Categorie de bază a lui Celine, a întregii sale viziuni şi literaturi: Le debraille, - desmăţul, desfrâul… Pe lângă greaţa, la nausee, pricinuită de pieiciunea, delnicuescenţa corpului omenesc, putrefacţia întregei materii (vorbeşte un medic!) autorul are obsesia scatologică, mucozităţile, diareea, o greaţă mai extinsă, dominată în contradictoriu de "excreţia aeriană" care este parfumul… Astfel vom merge din carte în carte ca din castel în castel, izgonit, respins ca o dejecţie de istoria însăşi învingătoare în urma înfrângerii hitlerismului, la care un intelectual rafinat ca Celine, aderase. Colaboraţionismul pare o vorbă. Dar el a fost, pentru nu puţine conştiinţe estetice , o tragedie irecuperabilă, existenţial. Literar, nu. Celine fiind un mare prozator.

Călătoria….Moartea pe credit…etc . Cărţi acompaniate de idei negre, funeste, deşi magnific definite ca "Omul, sac de larve"…"Deşeu între a fi şi a nu fi…"Corp travestit în molecule agitate ce se revoltă tot timpul contra farsei de a dura."

De aceea , seriile lui substantivale şi adjectivale nu pot fi decât morbide, delirante, derapante, cu toate că, stilistic, ele se înscriu în marea literatură, negreşind dacă îl compari , aşadar, pe Celine cu Rabelais, la semne complet diferite.

Înjurând evreii, în ceea ce s-a numit pe drept cuvânt "delirul celinian", scriitorului căzut, clar, în excese, îi dispare greaţa, lucru mărturisit. Atunci, eliberatoare, nu-i mai rămâne decât frenezia insultelor…"Iscusiţi, şireţi, şerpuitori, trădători, servili, informaţi, (cum scrie în finalul istoriei sale Călinescu) orientali, vâscoşi, secretoşi, vermiculari, persuasivi, cotropitori…

Ca să te salvezi, nu-ţi mai rămâne decât să-ţi "lichefiezi orgoliul", să te abandonezi, să intri în anonimat, găsind în acelaşi timp un mijloc de a domina propria ta înfrângere ori renunţare. Ca să te debarasezi de greaţă, ar fi de ajuns să o obiectivezi şi să taberi pe ea…Interesant, iarăşi, a fost faptul că, în ciuda antisemitismului său teoretizat, proza argotică virulentă a lui Celine a fost foarte gustată în epocă de critici evrei rafinaţi ca Silvian Iosifescu, Eugen Schileriu, în preajma cărora am stat un timp…

Stilul, uneori, bate fondul. Expresia, conţinutul.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara