Poftiţi la Rio, por favor,
că a început Olimpiada!
Debut superb, pe celebra
Maracana, cu o ceremonie
absolut încântă
toare, din care a lipsit
doar legendarul Pele
care, la cei 75 de ani ai săi, ar
fi făcut o splendidă pereche cu
nu mai puţin celebrul Kip Keino.
Şi ce show fabulos au pregătit
brazilienii, cu atâţia şi atâţia voluntari
veniţi din toate colţurile ţării-continent
ca să-i întâmpine şi să-i găzduiască
pe olimpicii sosiţi din cele 205
ţări ale lumii. Săraca ţară bogată,
această Brazilie copleşitoare a făcut
eforturi supraomeneşti pentru a onora
aşa cum se cuvine marea sărbătoare
olimpică.Iar pentru cine nu-i cunoaşte
istoria, reducând-o la sambele din
carnaval, s-ar cuveni reamintită,
bunăoară, povestea celebrei Opere
din Manaus, inaugurată exact în
1896, anul primei ediţii a Jocurilor
Olimpice moderne, de nimeni altul
decât Enrico Caruso! Erau anii de
glorie ai arborilor de cauciuc din delta
Amazonului, abandonaţi la vremea
inventării cauciucului sintetic, pentru
a fi apoi defrişaţi în neştire.Către
acolo se vor duce şi seminţele semănate
vineri seară de olimpicii care au defilat
pe Maracana. Superb, obrigado Brasil!...
Şi-acum, să venim la oile noastre,
care se anunţă rătăcite rău. Aşteptam
şi eu, ca tot românu’, ca grupul
turistic deplasat la Rio să se dovedească
pus pe fapte mari, de vreme ce trebuie
să lupte sub drapel. Când colo, ne-am
trezit că nici măcar drapele nu avem,
întrucât – după cum minţea prosteşte
unul dintre şefii delegaţiei – steagurile
tricolore „s-au rătăcit pe drum”.
Actul doi a fost scandalul declanşat
deja cu echipamentul sportivilor
noştri,despre care s-a descoperit că
se rupe şi se decolorează rapid, fiind
o făcătură în toată regula. S-a
aflat însă că firma responsabilă e o
veche clientă a COSR, cu afinităţi
cunoscute printre diriguitorii mai
vechi ai organismului, ceea ce va
face evident obiectul unui dosărel
plin de surprize.
Aşadar, am pornit la luptă fără
drapele şi cu ehipament contrafăcut,
condiţii în care era mai greu de crezut
că facem şi noi cevaşilea.Cum s-a şi
constatat, de altfel, chiar înainte ca
Dobrescu, secretarul general al COSR,
să anunţe că demisionează după Rio.
Au început scrimerele care,
cu Maria Brânză în frunte, au făcut-o
de oaie. Exact ca la Londra, dacă
nu mai rău, pentru că de aici aşteptam
o medalie, nu eliminări pe bandă
rulantă din tururile preliminare.
Şi amintesc de Londra pentru că
nici la Olimpiada precedentă Maria
Brânză, nefăcând vreo brânză,
nu-şi putea explica eşecul, pus acum
pe seama scrimerelor sud-coreence,
cu care, e cel puţin bizar dacă ne
amintim, tocmai se pregătise
împreună! Mă pufneşte râsul şi
aştept măcar o comportare onorabilă
în proba pe echipe, fără să mai
tot bolborosim formule ridicole
de dezvinovăţire.
Marea decepţie de la scrimă a
fost, totuşi, nimica toată pe lângă
ruşinea imensă pe care ne-au servit-o
handbalistele.Bătuta pe care le-au
tras-o jucătoarele din Angola, cu
23-19 (11-9), rămâne o pagină
neagră în istoria handbalului nostru
feminin.O fi fost Cristina Neagu
cea mai cea jucătoare din lume, dar
în acest meci a ratat trei aruncări
de la 7 m şi cred că a fost, de fapt,
omul care a dezorganizat întregul
nostru joc. Plus că, cinstit vorbind,
panterele angoleze au demonstrat
că stăpânesc perfect tainele handbalului,
la nivel de vârf!
Următoarele rateuri au venit de
la judo (Andreea Chiţu-teoretic
candidată la o medalie) şi tenis (Irina
Begu eliminată din primul joc), ceea
ce începe să contureze un veritabil
dezastru pentru delegaţia României,
în condiţiile în care spuneam săptămâna
trecută că trei sferturi nu aveau ce
să caute la Rio. Rămâne, totuşi,
speranţa că sfertul delegaţiei din
care mai fac parte Mergea şi Tecău,
Cătălina Ponor, Drăgulescu şi jucătorii
de tenis de masă,dar nu numai ei,
vor putea şterge această primă
impresie, că suntem în faţa celui mai
mare fâs al sportului olimpic românesc.
Iar peste toate astea, vine
Guardiola peste Steaua, cu Manchester
City-ul lui, care costă cam jumătate
din Stadionul Naţional.Cum însă
bagă şi Gigi mâna adânc în
buzunar,poate vom avea parte
de vreo mîngâiere…
