În biografia marilor noştri actori şi regizori nu se poate să nu găsim momentul T.T. Adică, acela al Teatrului Tineretului. Dincolo de istoria care a reţinut în dosarele ei secvenţe importante din cele patruzeci de stagiuni desfăşurate la Piatra, există o memorie sentimentală a locului pe care încă o mai alimentează, cu farmec, poveştile, legendele, amintirile celor care au poposit acolo. Dacă lenea nu ar fi atît de mare şi esenţa ei atît de tare şi am putea să-i venim de hac, atunci ar trebui scrisă o carte despre T.T. aşa cum l-au văzut şi îl văd Andrei Şerban, David Esrig, Radu Penciulescu, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Alexandru Darie, Alexandru Tocilescu (cîţi de Alexandru!), dar şi Horaţiu Mălăele, Coca Bloos, Oana Pellea, Maia Morgenstern, Carmen Galin, Ana Ciontea, Paul Chiribuţă, Mitică Popescu, Valentin Uritescu... Doamne, o listă mare, ce pare că nu are sfîrşit! Mai sînt încă nume importante care se leagă şi sînt legate de Piatra-Neamţ, locul minunat, şi în afara legilor de atunci, în care energii speciale şi clocotitoare se întîlneau, îşi amestecau esenţele în diferite trupe, distribuţii, spectacole, iar repetiţiile au însemnat suspendarea într-o stare de graţie, greu de priceput pentru ochii străini şi cu atît mai de neînţeles astăzi. Teatrul a fost spaţiul major al unor existenţe artistice majore.
În 1998 s-au împlinit patruzeci de ani de la înfiinţare, un timp care se învîrteşte turbionar în jurul cuvîntului "incredibil". Corneliu Dan-Borcia, ultimul mohican şi cel din urmă director, deocamdată, credibil, a scos o carte în care sînt strînse, cronologic, stagiunile din 1958 pînă în 1998, cu fişe complete. Un instrument simplu, dar util oricui interesat să cerceteze sau să consulte istoria teatrului, concentrată în date şi nu în comentarii. Anul acesta a apărut şi o carte de autor: Cristian Livescu şi Ascuns într-o lojă ("o istorie, pe alocuri sentimentală, a Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ"). Sînt multe informaţii, aprecieri critice, scurte interviuri nu întotdeauna suficient ordonate şi coerent structurate de Cristian Livescu, purtînd, uneori, balastul unui limbaj şablonard. Pe ici, pe colo, se fac observaţii şi demonstraţii în absenţa unor date riguroase şi, de aceea, se strecoară generalizări şi mai puţin contribuţia personală. Există şi un paradox. Cartea este prima care are ca subiect Teatrul Tineretului. Acesta este un merit absolut indiscutabil. Cuprinsul se bazează pe "momentele" fundamentale ale celor patruzeci de ani, numele regizorilor care l-au creeat dînd şi titlul majorităţii capitolelor. Din punctul de vedere al lui Cristian Livescu, raportarea decisivă pentru teatru este Andrei Şerban, Înainte şi după "Sîciuan", fiind un prolog în care se intuieşte modul de receptare al autorului. Cartea este şi nu este o istorie aşa cum se anunţă în subtitlu. Delimitarea "pe alocuri sentimentală" este, în fond, o precauţiune binevenită. Autorul nu foloseşte neapărat instrumentele unui istoric. Este mai cu seamă preocupat să-şi strîngă într-un volum, "marfa" scrisă în decenii. Rezultă însă şi un fel de recuperare a trecutului T.T.-ului din materialele, cele mai multe republicate, pe care Cristian Livescu le scria în Ceahlăul. Există şi completări inedite, fragmente dintr-un jurnal, care mi s-au părut interesante, acelea în care contribuţia o aduce scriitorul şi eseistul, şi nu cronicarul prizonier al unei atitudini şi percepţii provinciale, prăfuite, tributare unor scheme. Călătoria pe care Livescu ne-o propune să o facem de la Andrei Şerban pînă în actualitate, chiar dacă adeseori este monotonă, nu tocmai provocatoare şi suferă de dorinţa exhaustivităţii (adică a includerii celor mai multe din textele publicate şi în Realitatea nemţeană, Antiteze, Monitorul de Neamţ) are o calitate peste care nu putem trece. În afara singularităţii ei. După ce i-ai închis paginile, trezeşte în cititor imaginile unor spectacole, figuri, forfota unui spaţiu atît de special, te lasă să trăieşti, să "miroşi" o atmosferă care încă îi obsedează pe toţi cei care au născut-o şi întreţinut-o. Tristeţe, tinereţe, exuberanţă, întîlniri unice, un oraş, o cetate cu un reper extraordinar: Teatrul Tineretului.
