Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Fenomenul Becali de Cristian Teodorescu


Cu cît o să facă presa tărăboi mai mare pe seama lui Gigi Becali cu atît o să-i aducă mai multe voturi. Publicitatea negativă produce popularitate şi la noi, nu numai în lumea largă. Personajul are oricum potenţial electoral de peste cinci la sută. În el se recunoaşte alegătorul de la galerie, căruia îi place să huiduie şi la o adică să-şi facă dreptate cu pumnul. El reprezintă un fel de viaţă şi o anumită filosofie mai răspîndită la noi decît ne place unora dintre noi să credem. Băiatul de cartier care a reuşit în viaţă. Acesta nu-şi face probleme că nu ştie să vorbească, pentru că nu dă un ban pe inşii cu papagal. Valorile în care crede el sînt spiritul de gaşcă, amiciţiile suspuse, automobilul 4 x 4 care consumă benzină cu găleata, banchetul sub formă de chef pe deşelate, riscul sintetizat în formula „ce-am avut şi ce-am pierdut”. Simţul demnităţii băiatului de cartier are două repere: „Ce, bă, faci mişto de mine?” şi „Bă, nu te lega de mama, tu-ţi morţii mă-ti, că te termin!” Îi place să fie popular printre cei care au acelaşi cod al onoarei, dar pe cît posibil deasupra lor, fiindcă are sînge în el. Pentru că a pornit de jos şi a agonisit şi el cum a putut, îi plac numai legile pe care nu le-a călcat. În principiu, însă, e legalist şi crede în Dumnezeu din superstiţie. Dacă legile n-ar fi respectate de ceilalţi, ce halviţă ar mai avea el cînd le calcă? Iar bunul Dumnezeu, drăguţul, pe el l-a luat în ochi de bine, ca Mai Marele din cer al băieţilor de cartier din lumea asta şi din cea de apoi.

Cei care-l compară pe Gigi Becali cu Silvio Berlusconi nu greşesc. Deosebirea e de amplitudine – Berlusconi are şi un imperiu de presă, nu numai o echipă de fotbal. Altfel însă, politic, el pleacă din familia băieţilor de cartier italieni. La cum înţelege el patriotismul, nu se fereşte prea tare să vorbească admirativ despre Il Duce. Cînd e vorba de politică externă, dă senin cu mucii în fasole, ştiind că, diplomatic, are drum de întors. El e însă absolut sigur că declaraţiile lui mai apelpisite rămîn în mintea băieţilor de cartier din ţara lui. În privnţa legilor, nici Berlusconi nu se omoară cu respectarea lor – corupţie, inginerii financiare, acuzaţii care ar doborî orice politician de carieră, pe Berlusconi nu-l fac nici să ridice din umeri. El e altceva.

Gigi Becali nu e decît un om de afaceri de Dîmboviţa, care are şi o echipă de fotbal. O echipă care merge prost, financiar. Şi care nu-i aduce nici glorie. Aşa că băiatul de cartier s-a gîndit, ajutat se pare de alţii, să transforme o afacere proastă într-o combinaţie politică profitabilă.

Imediat ce şi-a intrat în rol, Becali a început să i-o tragă lui CVTudor pe terenul comun al limbajului de periferie cu care şeful peremist şi-a făcut reputaţie de pamfletar şi carieră de om politic. Aşa că voturile de la galerie pe care putea conta pînă acum CVT s-ar putea să se ducă spre Gigi.

După mintea mea, apariţia în politică a lui Becali n-ar trebui să oripileze pe nimeni. Şi mai ales presa independentă ar trebui să îl trateze cu o bunăvoinţă tactică. Becali e primul contracandidat serios pe care îl are CVT pe linia populismului. Şi în privinţa discursului naţionalist. Că Becali n-are habar de politică? Facem pe proştii? Parlamentul e plin de cetăţeni care nu ştiu ce votează şi care îşi zic toţi politicieni.

Dacă am fi avut o clasă politică relativ calificată şi responsabilă, Gigi Becali n-ar fi ieşit la bătaie, ci şi-ar fi văzut de afacerile şi de sportul lui fotbalistic. Dar, ca fapt divers, îi merg afacerile atît de bine lui Gigi Becali cu fotbalul, încît să n-aibă nevoie şi de o cîrjă politică? Din cîte ştiu eu nu.

Băiatul de cartier şi marele investitor s-a apucat, cred, de politică, fiindcă a ajuns la fundul sacului şi cu „Steaua” şi cu altele. Aşa că el vinde ce i-a mai rămas, popularitatea în lumea fotbalului şi calitatea de VIP mediatic de pe urma declaraţiilor sale. Cum se ştie, Gigi Becali e în mari procese de calomnie. I se cer bani grei de pe urma vorbelor sale. Încît nu m-aş mira ca dorinţa lui de a deveni politician cu partid să i se tragă şi de la încurcăturile sale din afaceri şi din speranţa că dacă va ajunge în Parlament ar putea scăpa şi de procese şi de problemele sale de investitor pe spinarea statului.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara