Înainte vreme nu apăreau reviste pentru femei. Sau, dacă nu greşesc, era una singură numită "Femeia", plină de propagandă. În alte ţări apăreau astfel de reviste, chiar şi în Est. O mătuşa a mea, nemţoaică, primea o revistă RDG-istă pentru femei. O împrumuta şi prietenelor pentru că făcea parte din generaţia francofonă-germanofonă a bunicii mele. Revista era mică, urîţică şi alb-negru. Acum, mai ales după anul 2000, cînd luminiţa a început să crească în tunel, aceste reviste au explodat şi la noi. Sînt însă mari, colorate, făţoase. Zeci de titluri atentează la bugetul doamnelor şi domnişoarelor. În timp ce revistele pentru bărbaţi, care porniseră atît de bine la începutul anilor '90 abia se mai văd.

Ce conţin revistele pentru femei? Curiozitatea masculină nu mi-a dat pace pînă nu am aflat, printr-o documentare serioasă. Precizez de la început că toate citatele de mai jos sînt strict autentice şi preluate din reviste apărute în acest an.

E cam bizar că în era corectitudinii politice apar asemenea reviste de un sexism evident. Adică de ce numai pentru ele (pentru "Elle")? Şi noi? Mai mult, revistele cu pricina cultivă femeii o imagine absolut neconvenabilă. Încît, dacă aş fi femeie, m-aş supăra. Femeia întruchipată şi construită în aceste publicaţii este o mofturoasă, răsfăţată, cu poale scurte şi minte şi mai scurtă. Cititoarea ideală a magazinelor cu pricina ar trebui să fie preocupată exclusiv de modă şi de bucătărie (cam incompatibile), de bîrfă şi sex. Ea trebuie să fie doritoare să ştie "cînd unde şi cu cine pleacă în luna de miere Shakira" sau să se întrebe odată cu revista: "Răceşti dacă stai în curent? (sfaturi ca să n-o păţeşti)". Cum adică să stai în curent fără să răceşti? Dar, zic şi eu, oare Shakira nu pleacă în luna de miere cu soţul ei?

În revistele pentru ele, partenerele noastre află că "Reuşita examenului depinde de dumneavoastră". Măcar acest titlu e reverenţios. În general, autorii-autoarele îşi iau cititoarele "la per tu". Exemplu: "Eşti mai tînără decît scrie în buletin?" sau "Te-ai hotărît să-l părăseşti. Cum îi spui?" Ei, cum îi spui ca să nu-ţi spargă faţa?

Dacă ar fi să te iei după revistele ce-i sînt consacrate, femeia română e o săracă cu duhul care trebuie să afle din materiale publicistice "De ce se uită după altele", el, stăpînul, şi "Cît rişti dacă mergi la ştrand". Dacă nu ştii să înoţi şi apa e adîncă, rişti destul de mult, desigur.

La capitolul "deserturi uşoare", două pagini sînt consacrate iaurtului. Dar cît poţi să scrii despre iaurt? Optzeci la sută din spaţiu e acoperit de ilustraţii. Ca să afle dacă se teme sau nu să fie înşelată, cititoarea va rezolva un test cu întrebări încuietoare ca de pildă "Cît de des trebuie să-şi telefoneze bunii prieteni?". De altfel femeia e văzută de autorii "materialelor" ca o anexă a bărbatului, identificîndu-se prin el, ca în "interviul exclusiv" intitulat "Femeia de lîngă Mircea Cărtărescu".

Sexul frumos şi cititor trebuie să cunoască musai romgleaza, acel jargon fiţos în care sînt concepute majoritatea articolelor din revistele gen: cu multe anglicisme, cu belşug de prefixe şi sufixe care induc superlativul: "Tips & Tricks: Supervacanţa" sau ,De la noi pleci cu un look cool şi o vestimentaţie trendy". O altă revistă găzduieşte: ,Sexfruntarea: Elena Udrea vs. Robert Turcescu". Evident că bieţii de ei nu se ,sexfruntă" deloc, aşa cum articolul o dovedeşte. Ei chiar sînt în consens deplin. La întrebarea superinteligentă (m-am molipsit, ce vreţi): ,De cîţi înţelepţi e nevoie pentru a identifica un orgasm intelectual?" cei doi răspund într-un glas: de unul singur! În schimb Aly Elsidding, un fotomodel multaru, este ,o balanţă româno-sudaneză" şi nu se sexfruntă decît cu cititoarele cărora le arată muşchii.

În revistele la care mă refer, clientele află pentru patru lei noi că: , Nu trebuie să scapi ocazia vreunei sesiuni de masturbare în doi - dar lasă-l pe el s-o facă pentru tine". Şi primesc sfatul judicios: ,Lasă-te cucerită de un tip mai în vîrstă". Rezon!

Singurul lucru relativ interesant în revistele de acest fel ar putea fi reţetele culinare, perfect utile ambelor sexe. Din păcate ele sînt fie concepute pentru handicapaţi (nu folosesc femininul din decenţă) ca de pildă ,paste cu suc de roşii", fie imposibil de atins, precum Luceafărul. De exemplu, pentru ,cubuleţe fragede cu mure" trebuie să ai în cămară cantităţi însemnate din 15 ingrediente diferite şi să munceşti o oră pe brînci. La sfîrşit obţii fix 18 cubuleţe, dar e puţin probabil că-ţi mai arde să le mănînci.

Dacă ar fi să mă refer la limbajul şi stilul revistelor pentru doamne ar trebui să izbucnesc într-un torent de imprecaţii. Dar n-o fac pentru că vina nu aparţine exclusiv redacţiei. Cititoarele contribuie şi ele cu ticăloşiile unor locuri comune şi stîngăcii jenante. Povestea siropoasă a prieteniei dintre căţelul Blacky şi motanul Sică te face să te ruşinezi că aparţii rasei umane. Am încercat s-o citesc pisicii mele Augusta, dar pînă şi ea a fugit pe fereastră după două paragrafe.

Tîmpeniile invadează chiar şi nelipsita integramă a revistei. Definiţii rebusistice dificile ca ,Elena Ene", avînd răspunsul ,EE", sînt biruite de altele, mai subtile, precum ,gură de porc" cu răspunsul poetic ,Rât".

Ceea ce este înnebunitor la revistele cu, despre şi pentru doamne este raportul extrem de dezavantajos între numărul de pagini, imens, de obicei peste 100, chiar peste 150, şi cantitatea de informaţie utilă şi de noutate. Sînt ca vata de zahăr care se face din două grame de zahăr tos plus un băţ şi are un sfert de metru cub.

În afară de articole de-a dreptul pernicioase de genul ,Cum îţi schimbă viaţa primul copil", care poate fi considerat o veritabilă pledoarie pentru avort şi care e nesemnat din prudenţă, restul articolelor unei astfel de făcături sînt nişte enormităţi cu, uneori, avantajul de a fi hazlii. Iată unul dintre cele ,9 trucuri pentru a dormi bine": ,Fierbe un pahar de vin roşu pînă se evaporă alcoolul (??), toarnă un pahar de apă caldă peste el şi bea amestecul cu înghiţituri mici". E sigur, adaug eu, că după ce vei vomita vei dormi uşurat(ă)! Dar, aşa cum bine sună deviza unui articol: ,minciuna e un fel de cod social". Editorii revistelor codifică excelent!

Foarte amuzant e sumarul unei reviste conceput astfel: titlul de rubrică în engleză, titlul articolului în română. De pildă: ,Hot or not - accesorii de vacanţă" sau, mai nostim: ,Celeb spy - Vai, celulita!". Vai, cerebelul!

De fapt asemenea magazine ilustrate sînt doar nişte vehicule pentru reclamă şi conţinutul lor este indiferent celor ce le realizează. Cîteodată ei mai mistifică şi vreo scrisoare de la pretinse cititoare care mulţumesc revistei pentru că le-a deschis ochii şi le-a luminat calea. Exact ca în cazul ,mulţumirilor" adresate ghicitoarelor în rubricile de mică publicitate. De altfel nici revistele destinate doamnelor nu ocolesc paranormalul şi magia. O revistă fără horoscop ar fi dezonorată!

Dar caracteristica principală a revistelor pentru doamne este, m-am convins răsfoindu-le pe toate, că sînt absolut la fel. Nu poţi ghici, dacă nu priveşti colon-pagina, pe care dintre ele o citeşti.

Poţi să-ţi dai seama doar dacă ai în faţă una pentru doamne sau una pentru domnişoare (teenagers) după un singur criteriu: ultimele recomandă mult mai insistent autoerotismul. Astfel, fetele sînt pregătite din fragedă tinereţe să se dispenseze de acea categorie inutilă de necititori ai revistei numită cu oroare ,bărbaţi".

Atunci însă articolul ,Află ce efect ai asupra iubitului tău" n-ar mai avea aceeaşi savoare.