Ce este, iarăşi, sublim, e că acesată Creaţie, care ar fi fost dictată de către Divinitate, aparţine de fapt Omului, şi că tocmai el, făcut din lut şi din foc stelar, este autorul anonim, în felul în care umilii grămatici medievali, de odinioară, trudind cu zecile de ani la redactarea unei cronici, în cele din urnă îl iscăleau sub ea pe Seniorul locului, ca Autor, cu toate că despre acesta se zicea că nici nu ştie carte... Vorba lui Arghezi:

Cât e Dumnezeu de mare, n-are nici trei clase primare, orişice învăţăcel, ştie mai multe ca el.... Zâmbind în înalturi, Atotştiutorul lăsa să treacă de la Sine...

Orice ar fi, trebuie să recunoaştem că ne aflăm în faţa unui Meşter tăcut, tenace, perfect... Şi că n-ar exista nimic Exterior - Deus sive Natura - Dumnezeu sau Natura, cum spunea Opticianul din Amsterdam, divinitatea fiind firea întreagă, fără alternativă.

*

Limba în care a fost scrisă Biblia este desăvârşită. Ca toate traducerile ei, din ebraică, greacă, latină, din latina vulgata, de pildă ca Vechiul Testament tradus în engleză din aceasta din urmă între 1609-1610 la Nouai, Franţa, de unde versiunea denumită Biblia Douay. Vechea prejudecată catolică, ţinta Reformei, că Sfânta Scriptură nu poate fi transmisă şi bine înţeleasă decît în latină, subzistă şi acum. Deşi Luther, Anglia şi restul Europei, prin marii ei teologi, arătaseră că adevărurile lui Dumnezeu trebuie comunicate tuturor neamurilor în limbile lor naţionale, ceea ce astăzi ni se pare absolut normal. Dar, chiar şi-aşa, naţionalizată, pe drept cuvânt, cu trecerea timpului, limbile în care s-au produs tălmăcirile se învechiră şi ele, devenind greu de urmărit, chiar şi de cărturari temeinici. Nu mai spun ce greu le vine cititorilor de rând ai jurnalisticii populare, ... ai unui EVZ, să spunem, ori populaţiilor băştinaşe din oceanul Pacific.

M-am gândit, aşadar, că pentru cititorii de rând de azi, o Facere a lumii pe înţelesul tuturor, - în felul în care se cerea înlocuirea latinei oficiale, mai greu de citit pentru omul simplu, deprins cu germana, cu engleza, vorbite la vremea aceea, - ar trebui folosită o limbă cât mai curentă, în genul latinei vulgata de altădată, chestiunea rămânând în fond aceeaşi... O relatare a sfintei Biblii cu vorbele noastre de azi, respectând cu stricteţe sensul, cu toată rigoarea. Câteva fragmente, de probă...

Pămîntul abea făcut, scos la iveală dintre oceanele întinse, nu avea pe el nici urmă de verdeaţă. Iar Domnul , văzînd aceasta, trimise peste el o ploicică binefăcătoare, verdeaţa şi tot felul de pomi răsăriră, iar Dumnezeu se gîndi ce se gândi şi luă niţică ţărână, o frământă bine, făcu pe om, pe urmă, o făcu şi pe femeia lui, zicându-le Adam şi Eva. Iar cei doi încă erau goi pe vremea aceea şi nu se ruşinau deloc unul de altul. Era cam pe vremea când Dumnezeu, după ce îi luase cu El şi le arătase tot ce făcuse, îi dusese şi la Pomul cunoaşterii binelui şi răului, care se nimeri a fi un măr, - şi să nu se atingă de el, fiindu-le strict interzis. Şarpele, însă, primul politician al lumii, care era un şiret şi-un prefăcut, ispiti pe Eva, aceasta, curioasă, ca orice femeie, a muşcat din mărul oferit, şi de aici începe drama. Că Domnul, plimbându-se prin rai, într- o dimineaţă răcoroasă, şi văzându-i că se feresc de El, ruşinaţi, îi întreabă sever - dar de unde ştiţi voi că sunteţi goi?...

Bucluc mare.