Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Facerea de Constantin Ţoiu


Literar vorbind, Vechiul Testament este proză, Noul Testament, ideologie.

Întâia Carte a lui Moise reprezintă scenariul Creaţiei lumii multimilenară, dacă nu luăm în seamă celelalte construcţii ale Univeresului înregistrate de istorie...

Recent, filmul american despre Patimile lui Isus a făcut vîlvă, stârnind polemici aprinse. Interesul laic îl depăşi pe cel religios. De la marea schismă din secolul patru al erei creştine, interpretarea sacrosantului nu a mai fost întrecută decât de disputele din zilele noastre, căpătând un accent mai mult stilistic, decât dogmatic, al credinţei religioase. în alte părţi ale lumi, mai puţin avansate tehnologic, în Asia, în Africa... credinţa în Transcendent rămâne intangibilă în fondul ei, fără atingeri laice. A aprinde lumânări numai se transformă cu vremea într-un ritual, într-o formalitate...

După filmul pomenit, realist, sângeros, al răstignirii pe cruce a Mântuitorului, producând atâtea discuţii, plus protestul iudaic, îndreptăţit, - lăsându-l de-o parte, deocamdată, - văzându-se succesul comercial extraordinar, unii se gândesc de pe acum la un alt film, la un serial, eventual, despre Vechiul Testament, care să întregească Sfânta Scriptură. De ce nu?

Nu avem noi o Iliadă şi o Odisee? Transpunerea unuia dintre cele mai mari mituri? Ar urma Egiptul cu Isis şi Osiris. Asia cu Ghilgameş, China, Japonia... Nici nu ar fi atât de greu în ce ne priveşte, ţinând seamă că Vechiul Testament este o proză puternică, după cum îndrăzneam să afirm la început, una zi de zi cu sfinţenie citită îndeosebi în ceremoniile religioase ale puritanilor noului continent, lectură pătrunzând prin forţa ei narativă şi în scrierile anglo-saxone moderne, cu sondajul lor , cu abisul frazei, tipice autorilor crescuţi sub semnul Bibliei ...şi l-aş aminti aici în primul rând pe Faulkner, - înrâurire structurală, stilistică, mai degrabă, nu metafizică aşa cum întâlnim la marii prozatori ruşi ai secolului al XIX-lea ; ...vreau să spun că o astfel de întreprindere literară, ipoteticul scenariu al Facerii nici nu ar fi greu de înfăptuit, bineînţeles nu în felul propagandei cunoscute... Forţa, expresivitatea Cărţii Sfinte fiind copleşitoare.

Exemple?... Deschidem Biblia Cap. 1 Facerea lumii. 1. ...La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul 2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor. 3. Şi a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Şi a fost lumină. (scurt). 4. Şi a văzut Dumnezeu că e bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâia. 6. Şi a zis Dumnezeu: Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape! Şi a fost aşa. 7. A făcut Dumnezeu tăria (...) 8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că e bine... (ca un meşter atent) 9. Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!". ŞI A FOST AŞA... (Comunicat laconic).

Cine se mai îndoieşte de această FACERE, spunând că este un basm, o copilărie, faţă de ultimile cuceriri ale ştiinţei, de explorare a cosmosului, dă dovadă el însuşi de naivitate. Una mai mare fie chiar şi decât a celui ce crede ad litteram naraţia supremă. Pentru că, fără această Epopee a neamului omenesc, fără credinţa în ea, nici o înlesnire a Cunoaşterii ulterioare pe toate planurile nu ar fi avut loc. Şi că geniul omenesc, punându-şi întrebări sub cerul înstelat, a întocmit Scriptura, care, până la proba contrarie, - dacă are vreun sens, - este necesitatea umană absolută înţeleasă şi bine găsită...

(Va urma)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara