La Aix-en-Provence s-a deschis, după multe eforturi, o expoziţie controversată. Dedicată lui Albert Camus, a trecut de la o viziune asupra străinului care ne seamănă la una a omului revoltat ca să fie, în cele din urmă, sub responsabilitatea a patru profesori şi a scenografului Yacine Aït Kaci, o reprezentare a lui Camus, cetăţean al lumii. Epurată de orice aluzie ideologică, expoziţia se concentrează pe literatură, ispitindu-i pe vizitatori să-l recitească, pur şi simplu, pe Camus. După ce fiica lui, Catherine, a refuzat să-i încredinţeze manuscrisele lui Benjamin Stora, primul curator, iar înlocuitorul lui, Michel Onfray, a renunţat la organizare, documentele rămase de la Camus au ajuns în cele zece vitrine din expoziţia, gândită ca un tunel negru jalonat de citate colorate din opera lui. Zece vitrine, zece teme ale operei: loc, iubire, meşteşug, limbă, război... Lista, alcătuită de „Magazine Littéraire”, e neterminată şi evazivă, la fel ca expoziţia. Nu caută să impună un punct de vedere, ci, până pe 5 ianuarie 2014, fiecare vizitator e chemat să-şi (re)găsească unul.