Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
"Exist în afara oricarei practici romantice" de Cătălin D. Constantin


Simplitatea formală a poeziei lui Ioan Flora se datorează unui mod special de a lucra cu imaginile. Acestea se adună în forma lor brută, cel mai adesea în enumerări care, în aparenţă, mizează să construiască lipsa de sens. Dar sensul acestor alăturări e chiar descoperirea existenţei, în imediata vecinătate a unei lumi care se dezvăluie în formula aglomerării de detalii banale. O poezie care amestecă mai multe contradicţii: sînt texte construite după reguli de artă poetică, şi totuşi pătrunse de o neaşteptată exaltare lirică. Sînt texte moderne, în multele înţelesuri ale acestui cuvînt, şi totuşi descriu naiv-pitoresc frumuseţea idilic-parodică a peisajului rural. Dar şi pe cea a oraşului năpădit de nenumărate, inutile, obiecte...

Ioan Flora, poetul despre care scriu astăzi, e un balcanic. În înţelesul bun al cuvîntului. În primul rînd pentru că s-a născut într-un spaţiu balcanic, cu tot amestecul acela pitoresc şi contradictoriu de etnii - într-un sat din Voievodina. Studiile le-a făcut în România. A tradus în română din Vasko Popa şi Adam Puslojic, a scris mai multe volume de poezie bine primite de critică, iar acestea au fost, la rîndu-le, traduse în mai multe limbi şi a luat pentru ele numeroase premii literare. Poezia lui poartă şi ea, în haine moderne, altfel poate decît ne-am aştepta, amprenta balcanismului.

Iapa Dunărea e un volum antologic. Sînt incluse aici: Fişe poetice (1977), Lumea fizică (1977), Terapia muncii (1981), Starea de fapt (1984), O bufniţă tînără pe patul morţii (1988), Discurs asupra struţocămilei (1995), Tălpile violete (1990), Iepurele suedez (1997), Medeea şi maşinile ei de război (1999).

Versul de început al poemului În ordinea în care continuu să exist, care deschide antologia, rezumă esenţial atitudinea poetică a lui Ioan Flora: "În jurul meu, lumea". Vorbeam despre balcanismul poetului. Aici se vede el cel mai bine, în felul liric de a se raporta la realitate, în pofta neostoită care-l face pe Ioan Flora să înregistreze şi să transcrie în vers alb imagini ale unei lumi comune, ale unei lumi care, lipsită de scop, se supune unei singure reguli: cea a privirii. E o privire de balcanic, care întîrzie leneş asupra detaliilor, bîrfeşte poetic lumi banale, construieşte poeme cu inventar pitoresc şi sumar de cuvinte. Un poem descrie imaginea seacă a unui peisaj rural. Poetul nu intervine, contururile fizice ale imaginii se adună din simpla enumerare a părţilor componente care, individualizate prin sacadarea impusă de ritmul versului, nu refuză totuşi să alcătuiască un întreg: "Case de chirpici, piatră seacă, ferestre şi uşi/ umplute cu mortar,/ bovine şi oi, paie, bălegar, oameni stînd pe vine la foc, apa clocotind în căldare. ş...ţ La răstimpuri./ cîte-o coadă de cometă, cîte-o pereche de catîri/ încărcaţi cu lemne, cîte-o femeie cu stea în frunte. Limbi hibride, hagialîcuri." (Drumuri imperiale, răsăritene). S-a vorbit de "naraţiunea" poeziilor din volumele mai tîrzii ale lui Ioan Flora. Exisă şi aici naraţiune, deghizată abil în spatele imaginilor care se succed în toată banalitatea lor firească. Citez, pentru plăcerea aglomeraţiei de imagini, şi "povestea" unei călătorii cu trenul, o descriere modernă, în miniatură, uşor ironică, a lumii balcanice contemporane, căzute în derizoriul cotidian: "Totu-i adus în ordine: şi valizele şi aparatele de radio/ şi scurtele de piele şi cafea-filtru,/ şi şuncile tale fumegînd departe,/ sub cămaşa în carouri./ Marea, valsul cu trenuri-expres în măruntaie,/ balcanicii deconcentraţi făcînd pe domnii."(Balcan Express)

Pentru poet, lumea se înfăţişează în forme brute, nemediată poetic de figuri de stil ("Cerul este albastru şi rareori îl pot gîndi altfel") şi îşi dezvăluie calitatea ei esenţială - aceea de a exista ca vecinătate, confirmare deplină, suficientă şi firească a propriei existenţe: "A fi./ Lîngă frunză, lîngă floare. A fi o ploaie egală cu sine. ş...ţ Aici e albastru./ Totul mi se pare a fi/ de o mai mică importanţă/ decît faptul că încă exist. Nici un sistem filosofic/nu poate egala/ curăţenia şi sălbăticia cărnii. Aici e albastru. Exist în afara oricărei practici romantice."(În afara oricărei practici romantice)

Poezia aceasta, simplă în formă şi săracă pînă la urmă din punct de vedere tehnic, e reversul unei atitudini polemic-contemplative în faţa descoperirii, deloc fascinate, a spectacolului vieţii. Ioan Flora polemizează, în chip puţin aşteptat, cu romanticii. Titlul unuia dintre volumele sale - cel mai reuşit dintre toate ca mesaj, aş îndrăzni să zic -parafrazează parodic titlului poeziei de debut a lui Dimitrie Bolintineanu: O bufniţă tînără pe patul morţii. Volumul acesta marchează, dacă nu o schimbare de substanţă în poezia lui Ioan Flora, cel puţin o schimbare de ton. Poezia alunecă mai evident spre "idee", fără a părăsi detaliul concret, încărcat de data aceasta de o semnificaţie secundă: "Tu-mi oferi, după atîtea secole, mălai şi măcriş./ Tu nici nu bănuieşti că în cîmpie-i ceaţă, că se înalţă/ poduri de metal, de sticlă, de cranii,/ că frigul de-afară-i de-a dreptul grotesc şi inoportun,/ transformînd omul din carne şi oase în cîte-o banală/ noţiune abstractă." (Mălai şi măcriş). La fel se întîmplă în Discurs asupra struţocămilei, volum iscat de plăcerea jucăuş-parodică a poetului ce redescoperă, manierist, savoarea romanului lui Cantemir, sau în ultimul său volum, Medeea şi maşinile de război, care marchează revenirea lui Ioan Flora la tehnica enumerării. Iapa Dunărea, titlul antologiei de faţă, e titlul poeziei ce încheie Medeea..., poezie dedicată lui Gellu Naum. Tonul e unul profetic "Epimenide, iată am sosit!/ Pielea iepei Danube atîrnă într-o rînă pe noptieră,/ poetul refuză cu îndîrjire litera; Medeea şi fiertura ei de ierburi, Medeea şi maşinile ei de război,/ patriarhul suprarealist îşi scrie gesticulînd în aer/ catrenul de semne imemoriale,/ în lut, în smalţ."

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara