Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica ediţiilor:
Exerciţiile ignorate ale lui Gib de Ion Simuţ



Nu aş fi crezut că au rămas pe dinafara seriei de Opere Gib I. Mihăescu chiar atâtea pagini de proză câte adună de prin reviste discretul istoric literar clujean Leon Baconsky în volumul Nuvele regăsite (Editura Echinox, 2003). Nu bănuiam, fără o documentare prealabilă, proporţiile acestei părţi ignorate a operei prozatorului, recuperate din presă, deşi Al. Andriescu a indicat foarte clar în nota asupra ediţiei la volumul I de Opere (Ed. Minerva, 1976) că a lăsat deoparte mai multe titluri considerate prea modeste, neglijabile, chiar de către autor, din moment ce nu le-a selectat în nici unul din volumele sale de nuvele şi povestiri: La "Grandiflora" (1928) şi Vedenia (1929). Primul editor cataloghează (incomplet) schiţele şi povestirile neincluse în volumul iniţial de Opere. În reperele bibliografice din volumul său de restituiri, Leon Baconsky trimite la mai multe surse, grupabile în trei categorii, care ar fi fost bine să respecte un firesc criteriu cronologic de aşezare în sumar.

Leon Baconsky ataşează într-o Addenda paginile de primă tinereţe ale lui Gib: două povestiri de război, Bisericuţa de brad (publicată iniţial în "}ara nouă", la Bucureşti, în aprilie 1920) şi Rătăciţi (publicată la Cluj în "Voinţa", în ianuarie 1921), plus patru "instantanee", proze foarte scurte, în regimul stilistic al schiţei, dintre care trei apărute la Cernăuţi în "Hiena", din iunie şi iulie 1920, semnate Gibe M., într-o perioadă de indecizie a talentului său şi chiar a identităţii sale. Editorul pune în a doua parte a cărţii (când ar fi fost mai firesc să înceapă cu ele) acest grup de povestiri foarte scurte, înrudite ca specie şi stil cu schiţa, apropiate debutului publicistic din revista "Luceafărul" din 1919 cu povestirea Linia întâi. Avem astfel mai în detaliu atmosfera atelierului personal al debutantului, însoţit de regimul nesigur, fluctuant, al colaborărilor în reviste din oraşe atât de îndepărtate. În genul schiţei, Gib I. Mihăescu nu a perseverat, pentru că nici nu avea destul umor, nici simţul necesar al dialogului. Predispoziţia sa spre analiza psihologică avea nevoie de spaţii epice mai mari. Sunt interesante povestirile de război, mai mult prin premisele lor. Bisericuţa de brad relatează cazul insolit al unui soldat necredincios aflat pe front, considerând religia o minciună, într-un mod sfidător şi neliniştitor pentru colegii săi. Mica nuvelă Rătăciţi pare un exerciţiu pregătitor pentru Troiţa, apărută în volumul Vedenia. Ea desfăşoară credibil tribulaţiile groazei unui grup de soldaţi rătăciţi pe timp de noapte şi viscol între cele două fronturi. Înregistrarea senzaţiilor de dezastru, fiorul morţii prevestesc stările psihologice, mai bine articulate şi mai ingenios dezvoltate în alte nuvele, Frigul, Urâtul, Sfârşitul sau Semnele lui Dănuţ, pe care autorul le va selecta în cele două volume publicate.

Dintr-o a doua categorie de texte ar face parte nuvela din finalul volumului, Tatăl, o recuperare postumă ce a fost prezentată ca inedită de Florea Ghiţă în "România literară", nr. 39 din septembrie 1973, un text încadrabil intervalului 1918-1920, adică tot perioadei de debut. Leon Baconsky preia nuvela din revistă, unde fusese transcrisă după manuscris. În paranteză fie spus, din câte ştiu, manuscrisele şi variantele prozei lui Gib I. Mihăescu nu au fost în întregime explorate şi exploatate, rămânând un teritoriu deschis, cu multe necunoscute şi poate chiar mici surprize, pentru o viitoare ediţie critică. Nuvela Tatăl, păstrată fragmentar, deşi "un experiment ratat" (cum just o apreciază Leon Baconsky în postfaţă), e un proiect ambiţios al foarte tânărului prozator. Naraţiunea e artificioasă prin gustul anecdoticului şi al senzaţionalului, cu întorsături spectaculoase, cu exploatări patetice ale resurselor sentimentale, pe care le vom reîntâlni în micile romane comerciale ale prozatorului de mai târziu, dar cu alte medii şi cu alte motivaţii, cu o mai bună stăpânire a mijloacelor artistice: Braţul Andromedei (1930), Femeia de ciocolată (1933), Zilele şi nopţile unui student întârziat (1934). Sărac, singur şi înstrăinat undeva într-o metropolă europeană, un tată se devotează total fiicei sale, ahtiată după bogăţie, lux vestimentar şi lume burgheză. Salvarea îi vine miraculos ca într-un basm: descoperă prin gaura cheii că un bătrân vecin de apartament este posesorul unei mari averi în aur, ascunsă sub podea, o adevărată comoară. O va fura, îşi va dota fiica pe care o trimite clandestin la Bucureşti, dar făptaşul este prins şi condamnat la zece ani de închisoare, ceea ce va face să piardă urma fetei. După ispăşirea pedepsei vine la Bucureşti, îşi caută fiica pe care o găseşte în cele din urmă căsătorită cu un ministru, deci bine plasată în lumea râvnită, dar care refuză să-l recunoască atunci când cu greu reuşeşte să se infiltreze clandestin în vila luxoasă. Mai mult: ea alertează servitorii şi poliţia pentru ca intrusul să fie arestat ca un agresor necunoscut. Ingrată, ea îşi ocultase trecutul pentru a parveni şi nu mai este dispusă, nici acum când tatăl său se află în preajma unei noi condamnări, să recunoască nimic din ceea ce fusese. Înduioşat de răul pe care i l-ar putea face fiicei prin aceste dezvăluiri, la proces tatăl îşi retrage pretenţiile de părinte şi se declară "un hoţ, un nemernic". În mâna unui prozator mai experimentat, din această naraţiune senzaţională, insolită şi sentimentală s-ar fi putut naşte un roman de succes, pe gustul unui public mediocru pe care Gib I. Mihăescu l-a flatat adesea în scurta şi fulgerătoarea lui carieră de scriitor. Căci, să ne amintim, prozatorul a murit în 1935, la numai 41 de ani. Cum scriitorul se născuse la 23 aprilie 1894 la Drăgăşani, acum, în 2004, se împlinesc 110 ani de la naşterea sa, dar nu prea mai suntem sensibili la acest gen de aniversări.

Cea mai mare parte a restituirilor lui Leon Baconsky cuprinde nuvelele rămase în presa timpului, din perioada 1922-1933, ce o putem numi de maturitate deplină a scriitorului (o proză în "Gândirea" din perioada clujeană, două în craioveanul "Secolul", câte una sau două în bucureştenele "Lamura", "Universul literar", "Calendarul" şi şase în "Curentul" - în total 16 titluri). Sunt deci creaţii epice simultane cu acelea alese ulterior pentru volumele La "Grandiflora" sau Vedenia, dar nici una dintre ele nu e excepţională, încât să putem spune că autorul ar fi nedreptăţit-o prin uitare. Registrele tematice sunt destul de diferite. Editorul manifestă o preferinţă specială pentru portretele oamenilor umili din Baba Măndica (unde o bătrână pierde bucata ei de pământ de la marginea oraşului printr-un tertip avocăţesc), Moş Ion (unde un bătrân alungat din casă de copii încearcă să-şi recâştige un loc al său muncind ca slugă cu un înduioşător exces de zel) şi Moş Gologan (unde un alt bătrân, aflat pe patul de moarte, îşi împarte averea moştenitorilor hapsâni şi duşmănoşi) - pagini pregătitoare pentru proiectatul roman din lumea ţărănească Vămile văzduhului, rămas în stadiul de proiect. În povestirea Ajun de nuntă, viitorul mire e intrigat de câte superstiţii şi rele prevestiri suferă lumea la început de secol douăzeci şi, pentru a-şi contraria rudele din salon, inventează că ar fi avut un vis dintre acelea considerate nefaste. Schiţa Novicele prezintă ambiţia unui june dintr-un sat de a promova politic, afişându-se cu o falsă grupare de simpatizanţi, cu care ar vrea să defileze la o reuniune a partidului de opoziţie la oraş, dar gruparea este descurajată şi spulberată din gară de un comisar ce trimite jandarmii împotriva lor.

Specialitatea lui Gib I. Mihăescu e gelozia sau competiţia erotică dintre bărbaţi, zonă de unde provin cele mai interesante proze ale volumului de restituiri. În Reîntoarcerea o tânără se întoarce la primul ei iubit, un student, alungată de cel de al doilea, un ofiţer, pentru că era gravidă; îi cere să o ajute pentru un avort clandestin, care se sfârşeşte tragic, iar rivalul îi va da ultima lovitură, determinând arestarea complicelui la avort. În Asemănarea, doi vechi prieteni de pahar sunt pe punctul de a se despărţi definitiv, pentru că unul dintre ei relatează ironic, deşi pare că inventează în glumă, că ar fi văzut pe cineva care semăna leit cu nevasta celuilalt în împrejurări dubioase. În Turneul un actor ambulant încearcă fără succes să o cucerească pe diva trupei, alegându-se numai cu un scandal. În Anonima, planul unui mare crai de a se căsători, făcând o bună partidă, este dejucat de o scrisoare anonimă adresată (de un rival, nu încape îndoială) viitorului socru, prin care îi sunt denunţate aventurile. În povestirea Anunţul mortuar, un fost îndrăgostit speră să-şi recupereze prezumtiva iubită, după mulţi ani, când află dintr-un anunţ că urmează să fie înmormântat fratele ei - eveniment care, speră el zadarnic, i-ar putea crea ocazia apropierii decisive. Deşi rezolvată schematic, cea mai bună din acest volum de recuperări mi s-a părut nuvela Înşelătorul, bazată pe simetria rivalităţilor în dragoste. Două cupluri se întâlnesc frecvent, iar unul dintre bărbaţi e foarte mândru de cucerirea secretă a nevestei celuilalt, pe care îl crede neputincios şi îl consideră ridicol, până ce descoperă, transfigurat de gelozie, că dispreţuitul său prieten era amantul soţiei sale. Împăcarea dintre ei e numai aparentă, mai încrâncenată însă sub fals împăciuitorul îndemn "să bem pentru coarnele noastre".

Includerea acestor "nuvele regăsite" în sfera operei integrale a lui Gib I. Mihăescu implică numai o redimensionare cantitativă a acesteia, ca o demonstraţie suplimentară a uimitoarei febrilităţi creatoare a scriitorului. Această recuperare nu antrenează însă - datorită valorii modeste a prozelor - şi o redimensionare axiologică a operei autorului romanelor Rusoaica şi Donna Alba, capodoperele sale. Ierarhia internă a scrierilor lui Gib, inclusiv în domeniul nuvelisticii, nu suferă modificări. Ediţia lui Leon Baconsky are meritul esenţial de a stimula iniţiativa unei serii de opere complete Gib I. Mihăescu, bazată pe o nouă investigaţie a manuscriselor şi a revistelor, pe o recuperare cu adevărat integrală a prozei, a teatrului şi a publicisticii.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara