Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Etimologii argotice: oha de Rodica Zafiu


Cel mai dificil subdomeniu al cercetărilor asupra argoului - dar poate şi cel mai interesant - este etimologia: multor cuvinte aparţinînd registrului predominant oral, chiar cînd sînt destul de recente, li se ignoră sursa imediată sau mai îndepărtată. E în primul rînd cazul unor probabile împrumuturi, fie din alte argouri (de exemplu: turcesc, rusesc), adesea puţin accesibile cercetătorului român, fie chiar din principala sursă externă a argoului românesc, limba romaní, caracterizată de o lungă existenţă predominant orală, cu variante regionale şi evoluţii nefixate. O instabilitate a sensurilor şi chiar a formelor complică mult investigaţia şi face să se acumuleze ipotezele concurente şi legăturile incerte. Cel puţin la fel de complicată e chestiunea evoluţiilor semantice din cuvinte ale limbii comune, pentru care nu e întotdeauna uşor de găsit o explicaţie doar pe baza modelelor generale, metaforice şi metonimice, de extindere sau de specializare a sensurilor. În argouri intervin adesea "deraieri lexicale", devieri imprevizibile, jocuri de cuvinte bazate doar pe formă, evoluţii contextuale.

Un cuvânt argotic neînregistrat de dicţionarele generale ale limbii şi probabil puţin prezent în scris este oha: interjecţie, marcă discursivă sau chiar pronume negativ, în măsura în care sensul său cel mai puternic în uz este echivalabil cu "nimic": "îţi aplici un strat pe maşini... şi oha... radarul nu mai vede nimic" (daciaclub.ro). În genere oha nu este folosit atît ca substitut pronominal, cît ca un cuvînt exclamativ, într-o serie care cuprinde şi alte elemente familiar-argotice: de la canci (în romaní chiar pronume negativ) la diferite substantive convertite la această funcţie: zero, pauză, sufletu�! De fapt, din punct de vedere gramatical se pot distinge mai multe situaţii: oha apare ca propoziţie eliptică: "depinde ce vrei? eu unul l-am folosit şi oha" (culturism.ro); "mă enervez, mă duc la Service la ICG cu tot computeru, stă omu� de acolo, se uită, îi povestesc ce şi cum, schimbăm BIOS-ul (chipul), oha!! Schimbăm placa, oha!" (price.ro), ori negînd un nominal caruia îi urmează: "Soluţii? Oha!" (minutul.etare.ro); "chiar dacă am mărit greutatea, febra oha" (culturism.ro) sau pe care îl precedă, ca un fel de "prefix negativ": "ne încălcasem cuvântul (parcă nu aveam voie să capitulăm sau aşa ceva) şi oha traştaţtive" (fanclub.ro). Asemenea construcţii sînt de altfel comune elementelor argotice de negare expresivă ("Mă uit în jur, pauză!", S. Cosmin, 1987; "Te mai salvează cineva de amendă? Sufletu!", C. Olăreanu, 1986).

Cuvîntul oha (pe care doar o coincidenţă de formă îl apropie de interjecţia germană oha "vai") mai apare şi într-o altă construcţie: la oha, pe care contextele ne-o arată ca perfect sinonimă cu locuţiunile la mişto, la vrăjeală etc., avînd deci semnificaţia "în mod înşelător, fals, neserios": "înspre închisorile comuniste inclină 0,1%, în timp ce comedia romantică întruneşte 85% (sunt cifre la oha)" (cinemagia.ro); "nu le pasă cît de ridiculi sînt, că microfoanele chiar îi deranjează în dansurile lor tematice la indigo, în timp ce toată lumea ştie că e la oha" (geocities.com); "apoi postul �libertăţii", în decembrie 1989, a început să-şi dea arama pe faţă şi a băgat la oha, în eter, cifra aia, cică 60.000 de morţi la Timişoara" (ziaruldeiasi.ro); "SAP Romania e... la oha, semănările cu firmele reale fiind pur întâmplătoare" (romanians-de.org) etc. Expresia neseriozităţii apare şi în varianta hoha: "dă-ţi adresa cât de cât completă şi codul poştal; cineva a încercat să bage unul la hoha şi nu i-a dat voie" (freekickro.dap.ro); "Sper din tot sufletul ca voi să fi postat la hoha... dacă nu, e grav!!!!!" (computergames.ro), prezentă şi în alte construcţii prepoziţionale, pe tipare familiar-argotice cunoscute: "De ce? De hoha!"; "o lume de hoha" (Cotidianul, nov. 1999), ca şi în inovaţii expresive mai libere: "cu corupţi-găinari arestaţi de hoha naţională, cu nevinovaţi băgaţi la zdup tot de hoha, dar europeană" (ib., ian. 2003).

Glosarele şi dicţionarele noastre actuale de argou nu fac legătura dintre cele două forme - oha şi hoha - , evident variante ale aceluiaşi cuvînt (ca şi ogeac şi hogeac), tratîndu-le ca şi cum ar fi entităţi separate. În Anca şi George Volceanov, Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române (1998), oha apare ca pronume nehotărît cu sensul "nimic" şi ca adverb cu glosarea "deloc; nicidecum; nu", iar hoha e caracterizat ca pronume negativ ţigănesc, însoţit doar de explicaţia "nimic". În acelaşi dicţionar, ca şi în T. Tandin, Limbajul infractorilor (1993) şi în Nina Croitoru Bobârniche, Dicţionar de argou (ediţia a doua, 2003), pe lîngă cele două forme apare şi cuvîntul hohaiseală - "sistem de înşelăciune care prelucrează aur sau alte metale preţioase" (Tandin); "escrocherie cu aur sau alte metale preţioase, false" (Volceanov). În primul şi cel mai important studiu despre împrumuturile din limba ţigănească - Al. Graur, Les mots tsiganes en roumain, 1934 -, nu apar hoha, oha sau hohaiseală, dar este citată, dintr-o versificaţie glumeaţă, forma verbală hohavdilem "m-am înşelat". Cred că sînt date suficiente pentru a explica forma oha ca variantă fonetică a cuvîntului hoha, abreviere din verbul ţigănesc hohavav (forma de persoana I singular, prezentul indicativ), avînd sensul "a minţi, a înşela": un verb cu o familie lexicală bogată în romaní (derivatul cu sufix românesc hohaiseală s-a specializat, cum am văzut, pentru un tip anume de înşelătorie). E uşor de imaginat cum forma trunchiată hoha a devenit marcă dialogală - probabil la început cu sensul "minţi" "minciună!", "fals!", pentru a ajunge la: "nu e adevărat", "nu", "nimic" etc. Sensul strict negativ, azi mai cunoscut şi mai frapant, e probabil unul deviat, dedus din contexte în care cuvîntul indica mai ales acuzaţia de minciună. Evident, sîntem pe terenul ipotezelor etimologice - contestabile.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara