N-am crezut să-nvăț a iubi vreodată un... program de activități culturale. Ceea ce a rămas în mine din adolescentul romantic de altădată înclina să creadă că un iubitor de cultură nu poate fi decât solitar, adâncit în fotoliul în care citește, așezat pe un scaun intenționat inconfortabil la masa de scris sau stând în picioare la o distanță bine aleasă de tabloul preferat dintr-un muzeu. Aveam în minte până și solitudinea iluminată trăită în mulțimea fremătătoare dintr-o sală de teatru sau de concert.
În ultimii ani am început să văd lucrurile altfel. Despre literatură, de pildă, cred că trebuie să fie explicată, relansată, propagată (nu întâmplător am scris o carte intitulată Mesaj către tineri. Redescoperiți literatura!). Cea mai recentă dovadă, elocventă, că actul de cultură înseamnă colectivitate a fost pentru mine un program inițiat și pus în aplicare de Uniunea Scriitorilor, Turnirul de poezie, care s-a desfășurat anul acesta (10 – 12 mai) la Bistrița și într-o localitate din apropiere, Colibița, despre care puteți citi o amplă relatare în pagina 13.
În fiecare dimineață, trei zile la rând, am ascultat (ca membru al juriului din care mai făceau parte, Dan Cristea, Adrian Popescu, Răzvan Voncu, Angelo Mitchievici, Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu – aceștia doi din urmă în calitate de copreședinți) recitaluri ale poeților înscriși în concurs. A fost o baie de poezie bună. Conform regulamentului concursului, s-au citit numai texte noi. Ce privilegiu, să ai ocazia să asculți versuri încă nepublicate! Ovidiu Genaru m-a cucerit cu un poem metafizic despre viața la bloc. N-am mai citit așa ceva. Mircea Bârsilă – cu poemele lui grele de sensuri oculte. Ioan Radu Văcărescu – cu o reprezentare halucinantă a morții. Liviu Capșa – cu inserțiile de satiră politică inteligentă. Cristian Pavel – cu discursul său poetic impresionant prin suflu.
Concursul a fost chiar concurs, cu trei etape de triere și cu un recital final. A fost chiar mai mult decât concurs, o reevaluare a forțelor poetice de care dispunem (de o anvergură impresionantă) și o relansare a interesului publicului pentru poezie.
Lacul imens de la Colibița – supranumit „marea din munți” –, munții împăduriți din împrejurimi, cu pete albe de zăpadă, hotelurile și păstrăvăriile mereu în fierbere de pe malul lacului au activat în noi veleități de fotografi. Și soarele și-a făcut apariția ori de câte ori trebuia. Am vorbit despre Miorița (balada interpretată, reinterpretată și suprainterpretată de-a lungul anilor, de cele mai multe ori greșit).
La încheierea concursului, Nicolae Manolescu a ținut, ca de obicei, un discurs strălucit. El nu-și datorează prestigiul funcției de președinte al Uniunii Scriitorilor, ci, dimpotrivă, prestigiul lui, dobândit printr-o operă critică impresionantă și prin formarea de-a lungul timpului a numeroase generații de intelectuali, se răsfrânge binefăcător asupra instituției.
Un discurs generos, plin de căldură, a ținut și președintele Consiliului Județean, Emil-Radu Moldovan. Dacă și alți oameni politici din România ar fi ca el, însuflețiți de sentimentul răspunderii, apărători entuziaști ai valorilor, capabili să inițieze și să pună în aplicare proiecte îndrăznețe, fără să-și economisească energia, viața la noi s-ar schimba imediat în bine. În același stil acționează și prefectul județului, Ovidiu Victor Frenț, un om tânăr și capabil, interesat de viața culturală.
Am întâlnit mulți oameni importanți la Bistrița, solidari în realizarea binelui public. Printre ei se remarcă și eminentul medic și om de cultură Mircea Gelu Buta, directorul Spitalului Județean (spital omologat NATO!). Despre o carte a sa, cuprinzând evocări ale lui Valeriu Anania, am scris nu de mult chiar în România literară.
Un adevărat model de intelectual este Ioan Pintea, fost discipol al lui N. Steinhardt, preot, scriitor, director al Bibliotecii Județene „G. Coșbuc”. Ce om! Cultivat, fin, cu un fel de-a fi luminos, capabil să stimuleze în semenii lui ceea ce au nobil, extrem de activ și totuși discret, el pare un personaj desprins dintr-o scriere iluministă.
M-am gândit la un moment dat să cer azil politic la Bistrița!
Din cauza stării sănătății mele, am plecat din Bistrița cu o jumătate de zi mai devreme. Încă în mașină fiind, am aflat, prin telefon, că recitalul de poezie final a fost un succes. Un mare ecou au avut poemele citite de Gabriel Chifu, care se află de câțiva ani în plenitudinea carierei lui de scriitor.