Timp de o săptămână, în luna noiembrie a.c. a avut loc la Tavira, oraş din provincia portugheză Algarve, o reuniune internaţională pe o temă curioasă, incitantă şi oarecum neaşteptată: Primul Colocviu Interdisciplinar despre Proverbe. Ca autoare a unui Dicţionar de proverbe în cinci limbi romanice (franceză, italiană, portugheză, spaniolă şi română), apărut în Portugalia, în 1992, şi care s-a bucurat de un oarecare succes, fiind reeditat în 1997 (dar pentru care nu am găsit editor în România!), am fost invitată să particip la reuniune.
Mare mi-a fost mirarea, mai întâi văzând în ce măsură subiectul era abordat, într-adevăr, nu numai interdisciplinar, ci şi internaţional. Cei 57 de paremiologi - printre care gazdele portugheze erau în minoritate - veneau din următoarele ţări, pe care le notez în ordinea consemnării în program: Nigeria, Rusia, Ungaria, Estonia, Israel, Spania, Grecia, Republica Cehă, Polonia, Finlanda, Germania, Anglia, Croaţia, Austria, Mozambic, SUA şi, fireşte, România (adică subsemnata). Voi cita doar câteva titluri mai semnificative de comunicări, suficiente însă pentru a dovedi varietatea temelor abordate:
Imagistica proverbelor: Marele Lanţ al Firii (Arthur Oncken Lovejoy - 1936) ca bază a metaforelor personificatoare şi depersonificatoare în proverbe (Arvo Krikmann, Univ.din Tartu, Estonia);
Prolegomene la un Dicţionar de proverbe moderne anglo-americane (Wolfgang Mieder, Univ. din Vermont, SUA);
Surse literare ale proverbelor europene şi din Orientul Îndepărtat (Gyula Paczolay, Univ. din Veszprém, Ungaria);
Clasificarea a ceea ce este neclasificat: provocarea postproverbialităţii în studiile internaţionale privind proverbele (Aderemi Raji-Oyelade, Univ.din Ibadan, Nigeria);
Proverbele - abordări lingvistice şi lexicografice versus etnografice logice onomasiologice ş.a. (Frantisek Cermak, Univ.Carolingiană din Praga, Republica Cehă);
Panoramă a paremiografiei şi paremiologiei greceşti moderne (Evlampia Chelmi, Univ.din Atena, Grecia);
Micro- şi macrofuncţiile proverbelor în literatură (Grzegorz Szpila, Univ.Iagelonă din Cracovia, Polonia);
Două experienţe diferite cu proverbe la elevi (6-12 ani) în două şcoli rurale diferite din Burgos (María del Carmen Ugarte García, Univ.Complutense din Madrid, Spania; de remarcat că, printre copiii întrebaţi, se afla şi o fetiţă din România care i-a furnizat autoarei proverbe româneşti!);
Modele teoretice de joc pentru descrierea cadrului folosirii proverbelor (Matthias Funk, Univ.din Azore, Portugalia);
Matematică, incertitudini şi zicători: principii comune (Rui Soares, Institutul de Studii în Literatura Tradiţională, Portugalia);
Modalităţi ale literaturii tradiţionale / populare / orale de a se interfera cu producţia narativă la Saramago (Helena Vaz Duarte, Univ.Nouă Lisabona, Portugalia).
Şi multe, multe altele...
În fine eu, prin comunicarea Particularităţi ale proverbelor româneşti în comparaţie cu cele ale altor limbi romanice, am căutat să scot în relief, pe de o parte, umorul ţărănesc sănătos (ex. "Orbul când dă de perete zice că s-a isprăvit lumea"), pe de alta formularea artistică, adevărate poeme într-un vers (ex. "Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti"), ca şi vocaţia aforistică ("Paza bună trece primejdia rea") a proverbelor noastre, faţă de care pălesc cele din alte limbi romanice. În încheiere am explicat de ce, în colecţiile de proverbe româneşti, apărute între 1964 şi 1989, nu se poate găsi echivalentul latinescului Sutor, ne supra crepidam ("Cizmarule, nu mai sus de sanda"), iar alte proverbe, precum "De-am avea brânză, după cum n-avem pâine, bună-i apa de papară" trebuiau să treacă sub furcile caudine ale cenzurii...
Alegerea locului de desfăşurare a Colocviului nu putea fi mai inspirată: Tavira, orăşel de pe coasta de sud a Atlanticului (nu are mai mult de 25.000 de locuitori) posedă un excepţional patrimoniu monumental - aproape în fiecare piaţă şi piaţetă se înalţă câte o statuie - ca şi o mare bogăţie culturală: cel puţin 15 biserici şi mânăstiri, unele datând din secolul XIII, într-una din ele organizându-se concerte în fiecare sâmbătă; un "pod roman" autentic, închis circulaţiei vehiculelor; un Palat al Galeriei (de artă) construit cel mai probabil în secolul XVI şi restaurat în secolul XVIII; dar şi o bibliotecă municipală ultramodernă, cu numeroase activităţi, de pildă pentru atragerea spre lectură a copiilor de 3-12 ani; teatre, cinematografe şi un cineclub; hoteluri de 4 şi 5 stele ultraluxoase (ca o curiozitate climatică, în noiembrie se făcea plajă şi se înota în piscina descoperită a hotelului unde eram cazaţi cei mai mulţi dintre participanţi).
În cadrul programului excelent gândit şi concretizat de către prof. dr. Rui Soares, gazda reuniunii, s-au făcut şi două excursii: una în lungul litoralului până la Capul Săo Vicente, punctul cel mai sud-vestic al Portugaliei, unde funcţiona Şcoala de Navigaţie de la Sagres a Infantelui Henric (Navigatorul), punct de plecare, neconfirmat însă documentar, a primelor caravele care s-au avântat să cucerească mări necunoscute; şi alta în "munţi", pe un impecabil şi spectaculos drum în serpentine, printre vestigii istorice şi arheologice, mori de vânt şi ciudate case circulare de piatră în forma unor căpiţe de fân, care ne-a dus în satul Capucho, adevărată rezervaţie naturală şi etnografică.
În felul acesta organizatorii - printre care mi-este imposibil să nu-l pomenesc din nou pe neobositul prof. Rui Soares, secondat cu graţie de frumoasa şi ubicua sa soţie, Marinela - s-au priceput să îmbine excelent caracterul ştiinţific al lucrărilor Colocviului de paremiologie, susţinut de personalităţi provenind de la universităţi celebre, cu activităţi de "loisir" ce au prilejuit, pe lângă necesara destindere, incursiuni în Portugalia profundă, şi profund culturală încă din vremuri străvechi, care, să nu uităm, a fost timp de un secol una din marile puteri maritime ale lumii. Este poate momentul să menţionez, pentru cititorii care au mai călătorit cu ocazii asemănătoare că, în ajunul începerii lucrărilor, soţii Soares ne-au invitat la ei acasă, lucru care, cred eu, ar fi de neimaginat în Germania sau Franţa, de exemplu!
Aproape fără să vreau, prin intermediul uitatului meu Dicţionar de proverbe pe care l-am alcătuit în primul rând pentru ca, la începutul anilor '90 ai libertăţii noastre recâştigate şi într-o ţară liberă - Portugalia - să pot aşeza pe copertă şi tricolorul nostru alături de steagurile celorlalte ţări, de astă dată cu adevărat "surori" - prin intermediul, aşadar, al acestui Dicţionar, am pătruns, către sfârşitul anului 2007, în lumea fascinantă şi nebănuită a paremiologiei.
