Este titlul primei biografii consacrate de un francez marelui scriitor german, Ernst Jünger (1895- 1998), de la a cărui moarte, la 103 ani, se vor împlini pe 17 februarie 16 ani. Combatant în primul război mondial, Jünger dedică în 1926 a doua lui carte „Führerului naţional Adolf Hitler”. Se bucură de graţia lui Hitler până la sfârşit, lucrând, ca ofiţer, în Parisul ocupat, între 1940 şi 1944, la Cenzura militară. Operele lui din acei ani sunt adesea alegorii foarte critice sub învelişul cărora se ascunde un regim pe care scriitorul îl detesta. Noul biograf, Julien Hervier, descrie cu precizie şi tact tribulaţiile intelectuale ale lui Jünger. Citatele din faimoasele lui jurnale intime publicate în Germania, după anii de exil interior, în care i se interzisese să semneze, sunt extraordinare şi dau măsura exactă a atitudinii morale a autorului, spre a nu vorbi de talentul cu care sunt scrise, de luciditatea tăioasă a frazelor. În 6 iunie e asasinat la Praga călăul cehilor, Heydrich. Jüng vede într-o fotografie scena asasinatului şi o comentează astfel: „Imagine a acestui supraom în momentul în care, cu splina găurită de gloanţe şi păr de câine în plăgile deschise, se ghemuieşte pe pernele sfâşiate ale maşinii. Ştirea iluminează, asemenea unui sumbru foc de bucurie, infernul pe care el însuşi l-a creat”.