S-a scris, s-a vorbit mult la noi referitor la George Enescu; se ştiu multe - şi nu îndestulător de multe - la nivelul conştiinţei publice despre Enescu. Tocmai la acest nivel al conştiinţei publice se petrece adresarea împlinită de acest extins scenariu radiofonic în două părţi, scenariu realizat de redacţiile departamentului ,Teatrul Naţional Radiofonic" al Radiodifuziunii publice; este un scenariu datorat minunatului profesionist al genului care este muzicologul, omul de radio, Ada Brumaru. Nu de azi nu de ieri, de multe decenii, domnia sa s-a dovedit a fi un fin comentator al geniului enescian; în afara articolelor de presă, a comunicărilor ştiinţifice, a elaborat un film de televiziune semnificativ intitulat Enescu la răspântie de vremi, peliculă a cărei convergenţă o reprezintă ultimul mare opus enescian, Simfonia de cameră.
Scenariul radiofonic George Enescu - istorie şi legendă continuă demersul anterior al autorului, se constituie într-o elaborare dramatică amplă, de peste două ore, având drept scop structurarea personajului viu ce întruchipează personalitatea enesciană. Demersul a reuşit. Este imaginea unui destin, este povestea unei vieţi, sunt perioade ale unei istorii ce îşi are originile în deceniile de sfârşit ale secolului al XIX-lea şi continuă până spre mijlocul secolului trecut. în rolul titular, actorul Florin Zamfirescu conferă credibilă consistenţă spirituală personajului central; vocea sa baritonală dezvoltă registre distincte ale unei comunicări determinată nuanţat, permanent motivată în plan psihologic.
Fundalul istoric, cel al unei frământate istorii europene, al unei dramatice istorii naţionale, este sugerat în baza raporturilor dintre personaje, dintre personalităţile importante care au marcat epoca; mă refer la Mircea Eliade, la Regina Maria, la Alice Voinescu; natura unei excepţionale intuiţii răzbate în portretizarea pe care Ilinca Tomoroveanu o dă acestui om de mare spirit care a fost Cella Delavrancea, de asemenea Mircea Rusu în rolul lui Mihail Sebastian - în dublă calitate de autor dramatic şi resoneur sensibil - conferă apariţiei sale o vivacitate dinamizatoare, inspirată, de mare sugestie, utilă sub raport dramatic şi care excede datele înseşi ale personajului în folosul demersului radiofonic. Marius Bodochi în rolul celebrului critic muzical Bernard Gavoty, comentator şi interlocutor al lui Enescu, realizează un personaj cheie de orientare, de nuanţată luminare a meandrelor personalităţii marelui muzician. Irina Petrescu, Adela Mărculescu, Lucia Mureşan, Alexandru Repan, Gheorghe Visu, Claudiu Istodor, Jeanine Stavarache, Medeea Marinescu, Mircea Constantinescu, Dorin Andone, Petre Moraru, Sorin Gheorghiu, Dan Damian... se constituie într-o veritabilă echipă de eficientă, de inspirată acţiune condusă de regizorul Cristian Munteanu.
Înţelegem astfel sensul cuvintelor lui Enescu însuşi în discursul de recepţie rostit în anul 1933, la Academia Română: ,Muzica... un grai izvorît din inimă şi menit s-aducă dragoste şi înfrăţire printre cei pe care îi despart credinţi şi obiceiuri deosebite. Muzica este un grai în care se oglindesc, fără posibilitate de prefăcătorie, însuşirile psihice ale omului, ale popoarelor". în paralel, aidoma unei scenografii de mare sugestie, atent elaborate, sunt definite planurile secundare, cele terţe ale acţiunii, este definită imaginea unei ţări, a unei spiritualităţi în albia căreia distingem parcursul acestui fascinant destin artistic şi uman. ,Am considerat - mărturiseşte autoarea - că expunerea teatrală nu poate fi protejată de ficţiune. Biografia lui Enescu, amplu redactată, este o sursă cu multiple succesiuni şi notaţii necesare. Seria documentelor revelatoare (...) este ţinută în frâul obiectivităţii de cercetările stricte ale muzicologiei româneşti publicate sistematic în ultimele decenii".
În adevăr, spaţiul de documentare se dovedeşte a fi vast. Datele critice, biografice, amintirile, paginile de jurnal datorate multor personalităţi ale epocii, totul este mânuit cu fineţe şi cu sensibilitate, cu intuiţia deplină a cadrului dramatic radiofonic, cu acribia autorului îndrăgostit de subiectul atenţiei sale.
Muzica însăşi, Enescu cântând la vioară, la pian, Enescu dirijând, apoi câteva dintre marile imprimări discografice ale epocii, imprimări aparţinînd diferitelor perioade istorice, într-un cuvânt muzica enesciană... se constituie într-un veritabil principiu ordonator atent urmărit de autorul scenariului. Este un principiu imperios menţionat de Ada Brumaru în cuprinsul generosului pliant ce însoţeşte un dublu CD, un mijloc atât de util, care reia pentru publicul larg, imprimare ce prelungeşte în timp şi în spaţiu, menirea ediţiei radiofonice. Magda Duţu în calitate de producător, Atila Vizauer în calitate de redactor, Patricia Prundea şi Milica Creiniceanu, în calitate de regizor muzical şi de studio, au însoţit cu credinţă echipa protagoniştilor acestui unic în felul său scenariu radiofonic, închinat memoriei uneia dintre cele mai pregnante personalităţi artistice ale artei româneşti, ale artei mondiale în secolul trecut.
