România literară a mai scris în această pagină despre procesele intentate în Franţa unor scriitori şi editorilor lor de către persoane care s-au simţit lezate de felul cum erau prezentate în ficţiuni. Sulfurosul DSK a câştigat un astfel de proces contra Marcelei Iacub, care l-a curtat timp de o jumătate de an, prefăcându-se îndrăgostită de el, ca să poată apoi să-i facă un portret dezgustător într-o carte dezgustătoare. A pierdut procesul celebrul om de televiziune PPDA, reclamat de o fostă iubită. Motivul hotărîrii instanţelor a fost, de fiecare dată, încălcarea dreptului la secretul vieţii private. Ca să evite plata piperată a despăgubirilor, editurile au început să apeleze la avocaţi, care citesc cărţile în print şi elimină sau atenuează pasajele care ar putea crea astfel de probleme. Un avocat costă între şase şi opt mii de euro, o despăgubire, de cinci ori şase ori mai mult, şi asta în cazuri fericite. „Noi nu facem cenzură”, declara candid unul dintre avocaţi. Numiţi-o cum doriţi! Alta e concluzia importantă: de când cu autoficţiunea la modă, scriitorii, numiţi-i cum doriţi, dovedesc o lipsă de imaginaţie cronică şi n-au alte subiecte pentru romanele lor, numiţi-le cum doriţi, decât biata lor autobiografie, de obicei erotică, dacă nu de-a binelea pornografică.