Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cerşetorul De Cafea:
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul de Emil Brumaru


Şi iată ce vede, dragă Lou! Am îndoit o coajă de portocală, am pus-o pe godin. A trecut trenul. Mi-am amintit de vagoanele cu cherestea din copilărie, cheresteaua aceea galbenă, plină de frunze ude, lipite. Mi-am amintit de rampele umplute cu sfeclă albă, dulce. Eram în clasa a doua primară, la ţară, în amurg. Servitoarea mulgea vaca. Sta impudic, cu picioarele desfăcute şi eu, de partea cealaltă a vacii, priveam fascinat sexul ei uriaş (aşa mi s-a părut) , c-un păr roşu, cîrlionţat, tăiat de jeturile de lapte muls într-o căldare de lemn... Dar cazanele cu magiun, puse pe pirostrii, fumegînd! Îmi plăceau cum bolboroseau, cum făceau clăbuci. Lîngă ele o aşteptam pe fata dascălului,Veta, să-mi aducă o carte de poveşti. Era mai mare ca mine. Avea sîni! O iubeam. De fapt, o iubeam şi pe Cecilia, fata directorului şcolii, care venea doar în vacanţă acasă. Era la liceu, nu se uita la mine, cînd treceam prin faţa casei ei deveneam cel mai fericit om din lume. Dacă mă gîndesc bine, o iubeam şi pe Ada, o fetiţă de seama mea, venită de la Bucureşti. Ne jucam în nasturi, avea vocea nazonată şi ceva neobişnuit în mers. Făcea mereu paşi de dans! Însă adevăratele legături "sexuale" le aveam cu Profira, servitoarea. Ea mă lăsa s-o "aud". Un adevărat ritual! Cînd se făcea noapte coboram împreună scările (stam într-o haltă, la etaj) pe întuneric. Ne ţineam de mînă. Ajunşi jos, ea ieşea afară, închidea uşa şi se pişa în praful de lîngă zid. Pentru mine era ca o rugăciune! Ceva sfînt şi necunoscut! Cu urechea lipită de uşă, ascultam, ascultam la nesfîrşit. Apoi ea deschidea, mă lua iar de mînă, ne urcam, nu vorbeam nimic. Pe urmă m-a lăsat tot mai rar s-o "aud". La un moment dat nu a mai vrut. Trecusem în clasa a treia şi-i miroseam rochiile pe ascuns, îmbătat de izul de femeie.

*

Dumnezeu se uită la noi cu binoclul. Şi iată ce vede, dragă Lou! În clasa-ntîi eram la Ciceu, un orăşel cu mulţi unguri. A venit o dată şi circul! Stam într-un pavilion C.F.R. În faţă era o cîmpie cu orz sau secară, apoi munţii, foarte departe. Mereu se pierdeau curcile, le căutam ceasuri întregi prin orz . Mai erau şi nişte lăzi mari, fără capac, pentru gunoaie. Fascinante lăzi! Împreună cu Ani, o fetiţă brunetă, tunsă scurt, cu chiloţei albi, căutam resturi de mîncare şi le savuram. (Nu eram flămînzi, pur şi simplu ne plăcea să mîncăm din gunoaie!) Atunci s-a întîmplat ceva ciudat şi scîrbos. Într-o zi am făcut un vierme enorm, roşu, mişcîndu-se. L-am omorît îngrozit cu băţul! Nu ştiam că în oameni sînt viermi. Viermele acela mă obsedează şi acum. Locuiam de data asta la parter. Aveam o sufragerie sumbră, cu un dulap imens. Dormeam în pat cu o soră a mamei, de vreo 20-25 ani. }in minte, ca prin vis, - oare cum am văzut? - că şi ea avea părul pubian roşcat. Această femeie, pentru care, eu fiind la 20 de ani, ea la vreo 40, am avut o dragoste bizară, gata să alunece în "păcat", oare dînsa mi-a trezit instinctul sexual? Cert este că într-o bună zi am luat-o pe Doiniţa, o fetiţă de 5-6 ani, m-am închis cu ea într-un coteţ cu lemne, am dezbrăcat-o... era vară... şi i-am explicat cum se cheamă asta, cum se cheamă cealaltă, foarte doct. De unde ştiam? Fetiţa, înspăimîntată, a ieşit, aşa goală cum era, şi s-a dus să mă spună mamei ei. Scandal, bătaie, ruşine!!! Probabil că nu m-am lăsat intimidat deoarece (dar acum îmi aduc aminte numai urmările!) a mai fost o bătaie.. pentru că un îngeraş i-a zis lui maică-mea că eu am făcut prostii cu Ani în beci! Nu ştiu ce prostii am făcut, ştiu doar că Ani avea o enciclopedie germană şi că eu i-am tăiat pe ascuns pagina cu ciupercile colorate, le am şi acum într-un album. Ani a bănuit că eu i-am furat ciupercile şi a început să mănînce singură din gunoaie. A fost una din tristeţile copilăriei mele. Înainte venea să mă strige, "Băiatule!", şi mergeam amîndoi să devorăm resturi. Acum stam părăsit şi mă trăgeam într-un scrînciob, citeam Călătoriile lui Gulliver, o cărticică de cîteva pagini de carton, cu poze intens colorate, frumoase"

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara