Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Drum în necunoscut de Dumitru Mureşan


E ca şi cum ai merge

Printr-o gură uriaşă

Cu măsele de pămînt



O societate de păsări s-a aşezat

Să-şi destindă aripile pe acest drum

îndepărtat

Se văd cîteva capete mai înalte



Doi turişti grăbiţi, vorbind

între ei şi în acelaşi timp

Unul dintre ei cu cineva de departe

Prin telemobil,

Fac să se-nalţe-n aer păsările

De pe drumul de pămînt



Se vede-atunci un zbor

Spectaculos de triunghiuri negre



Treci pe lîngă nave urcate în aer

Pe suporturi de metal



Zorelele păstrează-albastrul zorilor

Cît ţine ziua



Reminiscenţa altui timp interior

Stăruie-n zare " delicata

Şi fina funingine cenuşie a mării



Salivă pe un dinte de metal



Rozeta albă de ochiul boului

Mă-ntoarce-n curtea casei părinteşti



Arde un foc cu flăcări ţepoase

în interiorul begoniei



Lamele papurii răsfoiesc

Cartea secretă a vieţii

Precum gasteria verrucosa

în vitrinele farmaciilor



Un budozer mi-a îngropat

Toate amintirile de anul trecut



Gîşte tăcute şi albe

Se trag deoparte din drum către apă



Drum în necunoscut

Prin uriaşa grotă a trecutului



Anamnesis



Voi studia nămolul negru

Care uscîndu-se devine cenuşiu



Voi studia meticulos argila galbenă

Pe care soarele o înălbeşte

Şi ploai o închide într-o crustă



îmi voi reaminti păsările şi peştii



Voi căuta un leac

Pentru ardeii bolnavi

Cu vîrfurile înnegrite



Vasile îmi spune:

Toamna, la înălţarea Crucii,

Şerpii urcă pe malul înalt

Şi se adăpostesc în gardurile de piatră



Primăvara, pe uliţi, vezi

O mulţime de şerpi

Ce ies şi coboară în baltă



îmi voi lua un căţel

Să-i latre şi să-i alunge

Ori îi voi prinde într-o plasă



Noaptea se simte mirosul strugurilor

Luna plină văruieşte-n albastru

Pereţii de lut

Şi se aude vesela discotecă



Voi învăţa să tai via

Şi să strivesc sub tălpi

potcoavele omizilor



Mă va consola de singurătate

Culoarea roşie a fecioraşului



Voi cerceta frunza de viţă

Năpădită de vene băşici cu sîngele

negru

Şi cîrpa căzută a celei mai albe

Flori de mătasă



Furculiţa strîmbă a petalelor ştirbe



Voi analiza curbele enormilor

Pepeni albi ţuguiaţi

Căţăraţi prin pomi şi pe acoperişe



Reîntoarcere la principii



Faci numai cîţiva paşi

Şi dai de roua nopţii

Trezită de lumină



De pe claia de stuf

Şiretele vrăbii se lasă-n ovăz



Faci numai cîţiva paşi

Şi cavitatea celor două mii de ani

Apare dintr-o dată-n faţa ta



Cobori în fiecare dimineaţă

La noeticele principii



Ierburi uscate păzesc de priviri

Pepenele de copt



Pulsează soarele în apă

Şi se leagănă - stea periodică



Ape neîncepute îţi curăţă mintea





Uscat nămolul bălţii crapă

Formînd buturugi curioase

De culoarea cenuşii



Pe alocuri, apar pete negre

Ca urma de cărbuni a unui foc



îţi aminteşti cum miros

Rădăcinile stufului



Desface evantaie papura verde

Reflectată în apă



Cîte un peşte sare vertical

Şi cade iar stîrnind în urmă cercuri



Ajunge-un om şi păsările negre-brune

Se mută de pe grind pe apă

După un zbor rapid şi zgomotos



Pe-aici mai vezi pe drum

Căruţele cu struguri



Boabele de hamburger în soare

Sunt roze şi roşii, şi, la o anumită oră,

Sub semnul anumitor aştri, violete



Paşte cu hărnicie oaia

împodobită cu scaieţi

Rage-un măgar şi îi răspunde altul



O planetă de foc arde la orizont

Sub luna plină



Nici un copil în căruciorul Pleiadelor



Divine constelaţii răsar din uitare



Căci peste noapte bolta se răstoarnă

Şi de la orizont Perseu şi Andromeda

Se-nalţă spre zenit



Faci numai cîţiva paşi

Şi te gîndeşti la roua

Coborîtoare din stele



Dimineaţă vîntoasă



Am auzit astă-noapte

Vacarmul lacului sub luna plină



Dimineaţa, trezindu-mă devreme,

Am găsit cerul cotropit

De norii cei urîţi, zdrenţăroşi

Şi cu zdrenţele scămoşate



Sus, în înalt, un nor alb

Alunecă vertiginos pe sub burta

Leviatanului nor de deasupra



După mai multe tîrcoale

Iată-i pe toţi în toate părţile cerului

Aplecîndu-şi capetele de cal spre

pămînt



Dimineaţă furtunoasă

Vînt şi valuri pe lac

Răsăritul " o scenă de tragedie



Un stîrc cu aripi lungi şi lungi picioare,

Pe cînd privesc devălmăşia

Grădinii cu pepeni

Şi gardul de stuf stînd să cadă,

Se înalţă cu graţie



în dimineaţa vîntoasă

nu-i nimeni pe grind

Nici gîştele, nici oile. Nici bătrînul blajin.



într-un anume loc, balta se varsă

Şi dispare subteran "

Izvor invers către nadir



Văruiesc pescăruşii grindul

Cu excrementele lor. Tot grindul e alb



Spuma şerpuie de-a lungul apei

Pînă departe. Oi de spumă

Murdare răsuflă greoi lîngă apă



Pe drum, gutuia cu aripi de frunze

s-a prăbuşit din cuib în colb

pe totdeauna

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara