Aflăm din presă că, la sediul Ministerului Culturii, a avut loc, pe 7 aprilie, „o dezbatere publică avînd ca temă proiectul de lege privind modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, cea care vizează dreptul de autor şi drepturile conexe, în conformitate cu Directiva Europeană din 2014.

Întîlnirea a durat peste patru ore; au fost prezenţi, sîntem informaţi, membri ai Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.), „precum Irina Lucan- Arjoca”, consilieri ai ministrului Culturii, reprezentanţi, la vîrf, ai organismelor de gestiune colectivă (CopyRo, Opera Scrisă.ro, Credidam), manageri de biblioteci publice, jurişti, economişti, funcţionari (publici), şefi ori sub-şefi de asociaţii (Asociaţia Editorilor din România, Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet), cesionari, chiriaşi, arendaşi ai drepturilor celor care produc bunuri simbolice. Dar de la „aprinsa dezbatere” a lipsit tocmai autorul, „obiectul muncii” acestor arendaşi, proprietarul (dreptul de autor se cheamă, nu-i aşa?, „drept de proprietate intelectuală”). Între cele „peste 100 de persoane”, cîţi scriitori? Dar actori? Regizori? Scenografi? Muzicieni? Pictori? Fireşte, ei n-au fost invitaţi, probabil, pentru a fi protejaţi de temperatura înaltă a „dezbaterii”. Cum se vede, se fac şi se desfac legi, se aplică sau nu „Directiva Europeană”, sub înţeleapta conducere a O.R.D.A. al cărui rol, aflăm, „este să reglementeze domeniul pentru ca artiştii să beneficieze de nişte drepturi, nu să fie privaţi de ele, or în forma aceasta, O.R.D.A. nu face decît să ia mai mulţi bani din remuneraţiile artiştilor”, precizează cineva de la Credidam: O.R.D.A., unde, desigur, nu este nici un autor (şi chiar: nici o altă ţară din U.E. nu are vreun O.R.D.A., la noi, de ce e atîta nevoie?).