Domnule Director,

Vă rog să aveţi amabilitatea de a-mi publica un drept la replică – urmare a exprimărilor injurioase pe care mi le aduce Mircea Mihăieş în România literară, nr. 22, a.c.

Mircea Mihăieş declară că „s-a săturat” de „aşa-numiţii optzecişti, cu excepţiile de rigoare”. Mă numără printre cei neexceptaţi, din categoria „caracterelor detestabile”. Mihăieş scrie despre „figuri schimonosite de ură”, „grimase descompuse de oroare”, „glasuri sugrumate de resentiment”. O veste ar fi, aşadar, că Mircea Mihăieş reuşeşte, în sfîrşit, să stea „de veghe în oglindă”. Mihăieş se face verde, cu o suspectă regularitate, în urma aşa-ziselor „dezvăluiri” ale subsemnatului, în fapt – serii de eseuri riguros documentate despre elitele umaniste în România ultimului deceniu. Sunt înfierat: „Nu diferă cu nicio picătură (de apă?, n.m.) de dosarele de Securitate din vremea comunismului”. Cu siguranţă că nu e vorba de dosarele unde eram amîndoi urmăriţi de Securitate, nu-i aşa, Mircea? Mihăieş mă potopeşte cu imundităţi începînd din iarna lui 2013, de cînd am înşirat, cu ghilimele, titluri, subtitluri, cu numere de reviste, cu zile, luni şi ani cîteva din osanalele înălţate lui Ceauşescu şi regimului comunist de stupefiantul său amic, comunistul anticomunist Vladimir Tismăneanu. N-am sesizat măcar un rictus polemic argumentat la acel inventar de libaţii proletculte, ci numai împroşcarea mea cu ponegreli de joasă pizmă. Mihăieş adaugă că i-ar fi „extrem de dureros” să mă mai întîlnească vreodată. Mie – nu, dar, cu siguranţă, descoperindu-i atîtea identităţi subiacente, l-aş scruta cu o anume prudenţă. Mircea Mihăieş conchide că „metamorfoza mea cu adevărat kafkiană” s-ar datora „funcţiilor publice obţinute pe cale politică”. Nu pot decît să rîd. Mai precis – să mă prăpădesc de rîs. Prietenii ştiu de ce. Cît priveşte vocaţia sinecurismului îl rog pe Mihăieş să aibă doar puţină răbdare. Temei respective îi vine rîndul, dar e mai la coadă. Tocmai am transcris un dialog acut moralizator purtat de Vicepreşedintele ICR Mihăieş la „Realitatea TV” în 29.09.2008, cu începere de la ora 23:22:36, cu senatorul Adrian Păunescu. Cum „care Păunescu”? Acela despre care Mihăieş scria că este „marele producător de scîrnă comunist-securistă”. Vai de mine! Tu eşti Mircea?