În 1987, doi psihologi francezi au publicat într-un tiraj confidenţial o carte intitulată „Mic tratat de manipulare pentru folosinţa oamenilor oneşti”. Un sfert de secol mai târziu, cartea se va vinde în 250 de mii de exemplare iar numărul procedeelor manipulatorii prescrise va creşte de la trei la treisprezece. Ce înseamnă manipulare? Iată definiţia dată de hebdomadarul francez „Le Point” din 1 august, care a anchetat pe tema cu pricina: „Manipularea constă în a obţine de la cineva să facă un lucru pe care dorim să-l facă, lăsându-i totodată impresia că l-a făcut de bună voie”. Nu există viaţă socială fără manipularea omului de către om. Exemplele merg de la foarte simple la nu foarte complicate. Iată-l pe cel mai banal. Botezat de psihologi „comportament pregătitor”, el constă în două procedee opuse: unul este de a solicita cuiva un fleac spre a obţine, într-o a doua instanţă, ceva cu adevărat important; celălalt este de a începe printr-o solicitare exorbitantă, cu siguranţă inacceptabilă, spre a obţine ceva mult mai mărunt. Referitor la cel de al doilea caz, un psiholog american le-a cerut studenţilor să acompanieze la grădina zoologică un grup de tineri delincvenţi. Doar 16% dintre studenţi au acceptat. Psihologul s-a adresat altor studenţi cu solicitarea de a consacra două ore pe săptămână timp de doi ani aceloraşi tineri delincvenţi. A obţinut un refuz total. A revenit cu propunerea iniţială privitoare la însoţirea delincvenţilor la grădina zoologică. De data asta, 50% dintre studenţi au acceptat. Manipularea este un act normal, câtă vreme există reciprocitate. Devine abuzivă când conduce la o formă de dominare. Cazul tipic este al protagonistului din cunoscutul serial de televiziune „Dr. House”. Manipulator abuziv, protagonistul e privit totuşi cu simpatie de majoritatea telespectatorilor fiindcă, remarcă un psihiatru, „el încearcă să fie ceea ce noi nu avem curajul să fim”.