Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cartea Românească:
Două debuturi de Daniel Cristea-Enache

Ciprian Popescu, Mile End, Casa de Editură Max Blecher, Bistriţa, 2016, 90 pag.

Teodor Sinezis, ea e matilda, Editura Paralela 45, Piteşti, 2016, 56 pag.

Printre debutanţii în poezie, cu volum, din 2016 se numără Ciprian Popescu, cu Mile End, şi Teodor Sinezis, cu ea e matilda: două titluri, prin forţa lucrurilor, mai puţin cunoscute publicului larg şi două nume de care se va mai auzi.

Cu Mile End, Ciprian Popescu a devenit laureatul Premiului „Mihai Eminescu” Opus Primum de la Botoşani; iar Teodor Sinezis este printre tinerii autori activi în comunitatea online Qpoem. Primul e născut în 1979, al doilea, în 1970, deci nu mai sînt chiar la prima tinereţe. Deschizîndu-le cărţile, vom vedea cît de diferită e poezia lor.

Mile End e construit ca un lung poem, compus din secvenţe paginate ca într-un jurnal. De la Ziua 1 şi pînă la Ziua 77, încheiată printr-un joc grafic cam facil („Mile End” e spaţiat, iar E n d trece pe ultimul rînd, marcînd finalul cărţii), secvenţele nu au însă şi impredictibilitatea jurnalului propriu-zis, a celui scris „la cald”, fără o perspectivă clară asupra a ceea ce se petrece şi a ceea ce va urma. Dimpotrivă, în volumul lui Ciprian Popescu, se observă îndată atît perspectiva bine conturată, cît şi atenta construcţie a fiecărui text (corespondent unei zile) în interiorul „desfăşurătorului”. Capetele experienţei făcute, începutul şi finalul, dau nu numai o semnificaţie, ci şi o logică „realistă” episoadelor ce se succed de la prima zi la ultima, acestea rămînînd, unele, în formatul liric sau transgresîndu-l, altele, spre jurnal şi proză. Interesant, paginile mai puţin „poetice” îmi par a fi poematice în cel mai înalt grad. Tocmai acolo unde Ciprian Popescu nu „face versuri” şi nu ambiţionează să scrie poezie ca atare, autenticitatea dă o tensiune poetică rîndurilor de – aparent – prozaism. Şi invers: acolo unde poetul face, într-un mod mai convenţional, poezie, efectul este mai slab. Iată Ziua 35, cu versuri mai degrabă forţate şi cu imagini aşijderea („cîteva gînduri putrede” „aleargă pe circuite”, „urletul nu-ţi aparţine, dar el se luptă acum...:”): „Îţi pui căşti, caşti şi, ca dintr-un difuzor stricat, se/ porneşte un monolog care nu-i al tău. Vorbesc pentru tine/ sectele, -ismele./ Pui mîna la gură puţin speriat. Priveşti în jur. Îţi curge/ sînge din nas./ Acum e aproape gol în capul tău. Cîteva gînduri putrede/ ce-aleargă pe circuite./ Deschizi iar gura, se reporneşte, mai bei ceva, creşte/ volumul./ Urletul nu-ţi aparţine, dar el se luptă acum cu ideea/ proastă a individului din faţa ta”.

Şi iată Ziua 15, amestecînd notaţii de jurnal cu observaţia prozastică, într-o tensiune care nu mai este a semnificării simbolice, ci, dimpotrivă, a demistificării. Emigrantul „economic” plecat din România spre confortul canadian observă cu un ochi rău realitatea lumii noi, mai exact, ocuparea şi confiscarea spaţiului social de către investitori şi dezvoltatori. Clădirile cu graffiti şi atitudini „oneste, radicale şi degeaba” vor fi în curînd demolate, pentru a se face loc cîte unui mall nou-nouţ. Privirea emigrantului economic şi poematic devine lacomă de toate detaliile lumii încă netransformate imobiliar şi consumerist, iar Ziua 15 se transformă într-un vechi Lipscani văzut pe dinăuntru. Dar nu imediat, ci după panoramarea dezastrului pe care-l vor face (îl fac deja) timpurile noi: „Din Côte-des-Neiges cobori pe Van Horne către est, treci de Park Avenue, dai în squaturile cu anarhişti unde se ţin partyuri ilegale. Pentru orice îţi trebuie o autorizaţie… E singurul loc din oraş unde se mai fumează înăuntru. O bere e trei dolari, ai fost o dată cu un prieten, după un concert de black metal şi-un ocol pe la Alexandra Platz. Să le povesteşti despre progresul tău de săptămîna trecută pe linkedin. O trupă repetă într-o clădire care va fi demolată, cea cu graffiti-urile Mama şi House. Sînt oneste, radicale şi degeaba. Îi vor spulbera dezvoltatorii imobiliari, sistematizatorii, urbaniştii, agenţii de vînzări şi corporatiştii ca tine în căutare de apartamente echipate cu aer condiţionat şi corpuri de mobilă mid-century modern. De ce nu s-ar construi pe locul acesta o parcare uriaşă cu plată, un mall frumos? În aer panouri publicitare cu invitaţii la Cavalia, Loto Quéébec, casa populară Desjardins.”.

Abia acum se intră (la propriu şi la figurat) în spaţiul cu antichităţi, scanat tot „onest” şi „degeaba” de emigrantul nostalgic. Prezentul secvenţ ei de poezie prozastică şi confesivă este el însuşi un interval, tot mai redus, între viitorul aşa-zis „civilizator” venind implacabil şi trecutul chipurile „prăfuit” şi „promiscuu” căruia i se dă acum save as: „La demisol, întrun spaţiu cu antichităţi, bătrînul te salută în italiană, pentru că insişti să le spui tuturor că înţelegi italiana, cînd, de fapt, în copilărie ai prins de la prezentatoarele superbe de pe Italia Uno intonaţia cîntată şi cîteva propoziţii pe care le spui sigur pe tine, caşti gura ca un bou cînd zici bongiorno, crezînd că-ţi iese cîntecul, nu-ţi iese nimic de fapt, la intrare afişe porno din anii şaptezeci, telefoane vechi, statuete, un tonomat pe care-ţi cere cinci mii, icoane bizantine, Profetul răstignit pe-o cruce masivă într-un KFC murdar, un tablou cu ex-ul cartograf trăgînd o mîrţoagă muribundă, urmărit prin ordinator, prin prize, prin sateliţi, paranoia, veioze cu abajururi din catifea grea, mobilă veche bisericească”.

Ciprian Popescu e un poet convingător încă de la debutul editorial şi cu experienţe apte să susţină, deopotrivă, poezia, proza, jurnalul şi reportajul.

La prima vedere (lectură), şi volumul de debut ea e matilda, al lui Teodor Sinezis, are o logică „serială” şi acumulativă, cu un acelaşi personaj (cel feminin, din titlu) luat ca subiect de observaţie şi admiraţie. Textele nu fac însă un întreg şi nici nu urmăresc un parcurs, biografic sau imaginar, astfel că la finalul cărţii sîntem exact ca la începutul ei şi ca peste tot în cuprins. Textele lui Teodor Sinezis sînt mai degrabă poezii decît poeme, iar încadrarea nu e lipsită de importanţă. Autorul urmăreşte un efect imediat, iar versificarea vioaie, asocierile simpatice, umorul de bună calitate fac lectura plăcută. Într-un loc apare un realizator de televiziune, numit „tareş bogdan”, iar acesta se plimbă „netulburat cu audi/ enţa pe bulevardul/ atenţiei publice”, în timp ce (în realitatea domestică a celui care se uită la tv) „matilda toarce/ în jumătatea cealaltă de pat”. Dar să vedem un text în întregime, pentru a marca meritele şi limitele poeziei: „îşi scoate mănuşa visului prin creştet/ coase ici-colo cîteva găuri pansează/ o seamă de senzaţii tumefiate/ noaptea trecută/ le dă cu fard cu ojă cu oţet/ de mere apoi/ ţi le aşază-n urechi le înşurubează/ întrucîtva/ cît să dea bine la imagine/ mai apoi/ se spală pe cap cu ideile tale/ psihanalitice şi fuge aşa cu părul ud/ de impresii la mall/ să prindă promoţia zilei”.

Poetul urmăreşte să obţină efecte de insolitare cu aproape fiecare vers, însă, deşi unele asocieri sînt inventive, registrul rămîne minor. Poezia pare circumstanţială, iar circumstanţa nu este dată de un eveniment anume, ci de profilarea unui cititor căruia ea i se oferă ca un produs de entertainment. Sorescu putea fi excepţional în asemenea texte, scurte şi sprintene, dar Teodor Sinezis nu poate. El se află la jumătatea drumului dintre poezia de notaţie, autenticistă, şi cea de codificare simbolică a enunţurilor aparent simple (cazul lui Sorescu) - în măsura în care tînărul autor e conştient el însuşi că ar exista o diferenţă între categorii şi o distanţă între ele. Poezia de mai sus e, ca şi altele din volum, simpatică, agreabilă, dar inconsistentă. Talentul de a face imagini şi versuri cu ele nu e suficient.

Debutul editorial este pentru acest autor un prag pe care l-a tratat cu prea mare uşurinţă; poate că la al doilea volum îmi va face o impresie mai bună.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara