De ce să mai dezgropăm morţii?! m-a întrebat cineva care a citit dezvăluirile Andreei Pora despre turnătorii şi turnătoriile din Televiziunea Română. Ce mai contează, după atîţia ani, nenorocitele alea de turnătorii? Persoana care îmi retoriza astfel, vechi pensionar din TVR, corpul tehnic, încerca să mă convingă de un lucru - că toţi cei care au lucrat acolo pe vremea lui Ceauşescu ar trebui să aibă conştiinţa încărcată. "Şi cei care mîncau rahat şi cei care chipurile n-au făcut-o." Dumitru Iuga a fost unul singur! De-aia l-au şi băgat în puşcărie! Nu ştii ce intrigăraie era între ei... Se reducea numărul de ore de emisie. Mureau de frică să nu-i dea afară... Se mîncau între ei, se turnau la şefi..." Dar turnătoria la Securitate? "Se turnau şi la Securitate..." Se turnau toţi la Securitate? "Ei ştiu, că şi-ar fi pus piedică pe culoare, să-şi rupă picioarele..." Dar turnatul la Securitate era chiar o glumă? Nu păţea nimeni nimic? "Or mai fi păţit..."

Ideea că TVR a fost un soi de cloacă a regimului ceauşist în care toţi au fost o apă şi un pămînt e poate adevărată. Nu cred în ea. Dar să zicem că viziunea unui reprezentant al corpului tehnic al TVR ne poate ajuta să înţelegem rivalităţile redacţionale. Nici acest om care m-a lăsat să-l citez, cu condiţia să nu-i dau numele nu şi-a permis să afirme că dacă te turna cineva la Securitate, nu ţi se întîmpla nimic după aceea.

Cred că în regimul turnătoriilor mărunte, Securitatea nu lua la puricat pe oricare dintre noi.

Însă în raport de importanţa "obiectivului", la TVR nu cred că existau turnătorii mărunte.

Pînă să se dea drumul dosarelor din Televiziune, au apărut dosarele de scriitori. Vorbesc despre cele care au fost cerute. Turnătoria din lumea scriitorilor dovedeşte că Securitatea avea informatori pe unde te-ai fi aşteptat mai puţin. Scriitori mari care au fost informatori. Unii recunoscînd că au fost, alţii nu.

Cum se întîmplă însă că despre turnătorii din TVR se află numai după ce au fost date în vileag nume mai importante, în comparaţie cu care, azi, ceea ce aflăm pare o simplă colecţie de plevuşcă?

Şi totuşi! Cît timp Andreea Pora s-a ocupat de oameni obişnuiţi care au fost turnaţi la Securitate, investigaţiile ei n-au produs o mare vînzoleală mediatică. Cum s-a apropiat de turnătoriile din TVR, dintr-odată lucrurile au început să frigă. Nu cred că opinia publică e cea care a pus la foc dezvăluirile ei. Mă tem că mai curînd faptul că ea a spart tăcerea din jurul informatorilor şi securiştilor de la TVR a stîrnit reacţiile indignate din partea celor care au fost turnaţi.

Cu cîţiva ani în urmă, atunci cînd N.C.Munteanu a candidat la preşedinţia televiziunii publice, a apărut un "dosar" în ceea ce îl privea, garnisit cu de toate, pentru a-l scoate din cursă. Puţin mai lipsea ca unii dintre cei care voiau să cîştige să-l acuze şi de susţinere a regimului comunist. Cu toate că dosarul părea şi era contrafăcut nimeni din TVR n-a protestat. Acum însă se găsesc voci care ventilează ideea că nu se cuvine să se vorbească despre Tudor Vornicu, fostul realizator tv, ca despre un fost informator al Securităţii. Asta ca să nu se supere, vezi Doamne, telespectatorii, pentru care Vornicu se bucura de o mare popularitate.

N.C.Munteanu în schimb, care a fost la un moment dat cel mai popular om din România, din tot audiovizualul, putea fi bălăcărit în linişte. în ceea ce îl privea nu se supăra nimeni. Cam inegale unităţile de măsură a popularităţii din România.