Apropiindu-se sfârşitul
de an, cu aglomerarea
unor nori nefaşti deasupra
FRF, alde Burleanu
şi simbriaşul său Daum
au ieşit la bătaie cu un
tupeu inimaginabil.
Sigur, ambii sunt conştienţi de
nemulţumirea crasă pe care au
produs-o iubitorilor de fotbal,
dar, cum circulă cu insistenţă
bârfeli periculoase, care-i anunţă
deja pe făraş, şi-au stabilit o
tactică de contraatac.
Nu oricine stăpâneşte însă arta
de a ieşi cu bine dintr-o situaţie
complicată, care presupune puterea
bunului-simţ de a şti când să te retragi.
Pentru ei doi e şi mai greu , de vreme
ce Burleanu are încă în mână halebarda
de şef al FRF, unde se crede bătut în
cuie, în timp ce Daum, selecţionerul,
e legat de jumătatea de milion de
euro, care-i asigură trai pe vătrai
în România şi bătrâneţi liniştite acasă.
Deci, zis şi făcut, cei doi responsabili
de ruşinea traversată de fotbalul
românesc în această toamnă s-au
aruncat concomitent în interviuri
potrivit cărora, vorba aia, nici usturoi
n-au mâncat, nici gura nu le miroase.
Cu oiştea-n gard a dat întâi ruginitul
neamţ, care a găsit că marele vinovat
ar fi… mass-media: „…Există o anumită
parte a presei care ne critică în orice
situaţie, chiar dacă învingem. Critica
face parte din fotbal, dar cred că e
important să ne identificăm cu fotbalul,
cu România, cu aceşti jucători pe care
îi avem. Realitatea e că majoritatea
presei, cu susţinerea unor personaje
de aici (e vorba despre Casa Fotbalului,
unde a fost realizat interviul pentru
Lead.ro – n.n.) distruge fotbalul românesc.
Nu văd nicio viziune, doar negativism,
nu se dă nicio mână de ajutor, doar se
distruge imaginea fotbalului românesc!”
Trebuia să urmăriţi în video acest
interviu, pentru a vedea cu ce mutră
scârbită sărea Herr Daum la gâtul
presei. Era evident că îşi pierduse selfcontrolul,
dacă putea emite asemenea
bădărănii, la adăpostul reproşului
caraghios că este criticat chiar şi când
câştigă! Păi, de când tot ia bani de la
FRF, domnul Daum a învins o singură
dată, în meciul-glumă din Armenia,
pentru că, în rest, chiar nu văd ce
mână de ajutor i-ar fi putut da presa,
ca să învingă Kazahstanul, cel puţin,
sau măcar să câştige amicalul cu ruşii,
că de Polonia nici nu poate fi vorba!
Aşa, însă, cu smiorcăiala pe care o
plătim din greu, repet, cu jumătate
de milion de euro, Herr Daum ne
dovedeşte din nou că, în loc să-şi
asume vertical ceea ce era de asumat,
eşuează lamentabil în selecţionerul
fleşcăit pe care-l bănuiam de la bun
început. Iar şeful lui, Burleanu, cu
care se regăseşte în aceeaşi oală, se
repede şi el să-i ţină hangul , emiţând
presupuse judecăţi de valoare apropo
de criticarea presei: „Presa sportivă
va putea să se dezvolte atâta timp cât
şi fotbalul se dezvoltă. Dacă fotbalul
moare, şi presa sportivă va muri!”
Ce spui Franţ?! Oare nu observi
că, sub comanda ta, de doi ani şi
jumătate, fotbalul nostru a ajuns în
moarte clinică? Sau nu ai inventariat
măcar realitatea că, după ‘89, fotbalul
românesc s-a calificat la trei ediţii
ale Cupei Mondiale şi la patru turnee
finale ale Campionatului European?!
Oare nu ai pic de ruşine, frate Burleanu,
să ni te înfăţişezi acum ca Maica
Tereza, încercând să ne prosteşti în
faţă, ba să jigneşti şi publicul (care
te-a huiduit la Suceava), şi presa care
îţi refuză jocul lamentabil? Ajunge,
domnule, că noi ne-am săturat de
toată liota de băgăreţi cu care ai
împănat federaţia, de grecul Vassaras
pe care l–ai importat pentru a infecta
arbitrajul din campionat şi, nu în cele
din urmă, de acest Herr Daum, plătit
regeşte nu să ne insulte, ci să aşeze
naţionala pe picioarele ei.
Să vă fie ruşine amândurora şi, ca
să închei cu ce vi se cuvine, o să reiau
un aforism , potrivit căruia „Nesimţirea
este o trăsătură a boului, care rage
ca măgarul , dar se crede leu!”
