Aapărut foarte recent la
Editura Argonaut din
Cluj-Napoca, Orbis
sensualium pictus 1
(Lumea sensibilă în
imagini) a lui Jan Amos
Comenius, pentru prima
oară în traducere românească
după 350 de ani de la apariţie,
un volum care uimeşte prin
originalitate şi chiar prin
actualitatea sa. După o muncă
de cercetare de aproape şase
ani, lingvista şi didacticiana
Marcela Ciortea oferă o
impecabilă tălmăcire a cărţii
lui Comenius din limba latină.
Universitara din Alba Iulia adaugă
ediţiei îngrijite un studiu introductiv
şi un tabel cronologic extrem de
lămuritoare în ceea ce priveşte
personalitatea primului didactician,
Jan Amos Comenius, şi opera acestuia.
Jan Amos Comenius a apărut în
ultima vreme mai des în atenţia
lectorilor, cu diferite opere traduse,
sau cu studii legate de viaţa şi opera
sa. Personalitate importantă pentru
spaţiul european, preilumunist care
a contribuit considerabil la reforma
învăţămîntului, Comenius este sărbătorit
în Cehia şi Polonia (unde la 28 martie,
data naşterii sale, se aniversează ziua
învăţătorilor), în Slovacia, Germania,
Ungaria, Anglia, Ţările de Jos,
Transilvania etc., unde a înfiinţat
şcoli sau a îmbunătăţit sistemul
de învăţămînt existent.
Jan Amos Komensky se naşte în
anul 1592 în Uherky Brod, în Moravia
(astăzi în Cehia), în familia unui morar.
Rămas orfan de timpuriu, ajunge în
grija unei mătuşi care, considerîndu-l
prea slab pentru muncă fizică, îl înscrie
la şcoala înfiinţată de preoţii din
comunitatea „fraţilor moravi”. Cînd
oraşul Strážnice este distrus, Comenius
se mută la şcoala latină din Pøerov.
Aici, realizează importanţa limbii latine
şi îşi dă seama că fără stăpînirea ei
accesul spre învăţătură îi era limitat.
Studiază apoi la Universitatea din
Herborn, din ducatul Nassau, şi la
Universitatea din Heidelberg, după
care se va întoarce profesor la şcoala
din Prerov. Continuîndu-şi peregrinările
prin diferite oraşe ale ţărilor mai sus
amintite, mai ales că s-a constatat că
Jan Amos Comenius şi-a trăit întreaga
viaţă în exil, scriind literatură (Labirintul
lumii şi paradisul inimii), manuale
(Poarta deschisă a limbilor, Didactica
magna), devine cunoscut pentru gîndirea
sa. După incendierea oraşului Fulnek
(1621), unde Comenius îşi pierde prima
soţie şi cei doi copii, precum şi o
mare parte din manuscrisele sale, acesta
este alungat din diferite locuri unde se
refugiază, pentru ca în 1627 să plece
în Polonia şi în 1641 să ajungă în Anglia,
invitat de Parlamentul englez. Dorind
să realizeze un dicţionar enciclopedic,
conştient fiind că un singur om nu ar
putea realiza o astfel de carte, propune
înfiinţarea unui colegiu, în Anglia, în
care să adune savanţi din mai multe
ţări. Din păcate, izbucnirea războiului
de treizeci de ani îi zădărniceşte planul
şi Comenius este pus să aleagă între
a merge în Franţa condusă de Cardinalul
Richelieu, adversarul înfocat al cultului
husit ce îl practica profesorul, şi de care
nu s-a dezis toată viaţa, sau a se îndrepta
spre Suedia, la curtea Reginei Christina.
În Suedia, Comenius este tolerat
atîta vreme cît se ocupă de reformarea
învăţămîntului şi nu îşi afişează
ideile religioase. Aici este ajutat financiar
de prietenul său Ludovic de Geer, căruia
îi va dedica Noua metodă a limbilor.
Tot acum primeşte prima invitaţie
de a veni în Transilvania, de la principele
Rakoczi I, pe care o refuză. În anul 1622
a fost înfiinţat la Alba Iulia Colegiul
Academic protestant, unde principele
Gabriel Bethlen a adus profesori renumiţi.
La cîţiva ani distanţă, Comenius
primeşte o nouă invitaţie de a veni
rector în Transilvania, de la Sigismund
Rakoczi, care după moartea tatălui său
s-a retras la Sárospatak, la Alba Iulia
rămînînd fratele lui, Gheorghe Rakoczi
al II-lea. Comenius ajunge în acea
perioadă episcopul fraţilor moravi,
astfel încalcă înţelegerea cu regele
Suediei şi este nevoit să părăsească
această ţară. Aşa ajunge în Transilvania,
la Sárospatak (acum în Ungaria), unde
rămîne între anii 1650-1654. Aici,
Comenius elaborează manuale şi
programe şcolare, stabileşte planuri
de învăţămînt, introduce teatrul în
şcoală, stabileşte durata orei de 50 de
minute şi a pauzei de 10 minute, şi,
cel mai important lucru, alcătuieşte
prima carte ilustrată pentru copii, Orbis
sensualium pictus, din care, acum
va publica doar un fragment, Lucidarium.
Pentru că în Transilvania nu găseşte
gravori care să îi realizeze desenele
aşa cum le gîndeşte el, manualul lui
Comenius apare abia în 1658, la
Nürnberg, în ediţie latină şi germană.
Pierzîndu-şi din nou protectorul,
Comenius părăseşte Transilvania şi îşi
reia viaţa de exilat, în care, de-a lungul
ei, şi-a pierdut două soţii, copiii din
prima căsătorie, două biblioteci, ba chiar
e pe punctul de a-şi pierde şi viaţa cînd
este regăsit şi „recuperat” de fiul fostului
său prieten suedez, Ludovic de Geer.
Comenius ajunge astfel în Amsterdam
unde îşi petrece ultimii săi 10 ani din
viaţă. În această perioadă publică mult
şi definitivează Orbis pictus, în ediţie
bibingvă, latină şi germană, carte pe
care o publică la Nürnberg, în 1658.
Acum are răgazul de a-şi revizui sistemul
de gîndire, alcătuind metode simple
care să permită învăţarea cît mai uşoară
a limbilor străine în general şi a
limbii latine în special.
Comenius moare la Amsterdam,
în anul 1670, lăsînd posterităţii o
bogată colecţie de cărţi în care şi-a
exprimat ideile teologice, filozofice
pedagogice şi literare.
În general, munca traducătorului
unei cărţi rămîne în umbră. Şi
cum în cazul de faţă este vorba de
două monumente culturale, personalitatea
marcantă a lui Comenius şi
cartea sa, Orbis pictus, tradusă pentru
prima oară în limba română, se cuvine
să facem o reverenţă în faţa Marcelei
Ciortea, care, iată, după aproape 6
ani de cercetări, ne prilejuieşte bucuria
de a avea primul manual ilustrat
pentru copii din istoria literaturii. Şi
nu e vorba doar de atît, căci, aşa cum
spuneam la începutul prezentării
noastre, Studiul introductiv ce însoţeşte
cartea lui Comenius, nu doar că este
extrem de documentat, dar este scris
într-o manieră atrăgătoare, care
dovedeşte realele calităţi, de ce nu,
literare, ale traducătoarei, importante
şi necesare în astfel de întreprinderi.
Îngrijitoarea ediţiei ne prezintă
povestea vieţii lui Comenius într-o
manieră proprie, într-un text închegat,
care atrage spre lectură, genul acela
de texte ce odată începute nu se mai
pot lăsa din mînă, şi ştie foarte bine,
de asemenea, să uziteze instrumentarul
necesar pentru realizarea acestui
important volum.
În ce priveşte realizarea manualului
ilustrat, Marcela Ciortea ne prezintă
ediţiile succesive şi traducerile existente,
la care a avut acces, şi pe care le-a
prezentat comparativ, punînd în
evidenţă asemănările şi mai ales
deosebirile în ceea ce priveşte modificarea
ulterioară a textului, multe variaţii
explicabile, de exemplu în cazul
aşezării planetelor, de descoperirile
ştiinţifice din epocă. Marcela Ciortea
explică diferenţele la nivelul structurii
de ansamblu, la nivelul topicii, al
sinonimiei, la nivelul conţinutului,
nelăsînd de-o parte nici imaginile,
ilustraţiile necesare înţelegerii textului.
Marcela Ciortea a lucrat după ediţiile
neilustrate Cibinii, din 1738, şi Coronae
(Braşov), 1703. Dar, pentru că nu a
vrut să renunţe la ilustraţiile atît de
necesare înţelegerii textului, şi nici la
cifrele prin care se realizează corespondenţa
termenilor, Marcela a stabilit trimiterile
după ediţia Coronae (Braşov), din 1675,
„care reia, în oglindă, imaginea ediţiei
nürenburgheze”2.
Ideea de a uşura învăţarea limbii
latine în şcoală l-a urmărit pe Comenius
aproape toată viaţa, şi pînă la a ajunge
la manualul ilustrat, părintele pedagogiei
a scris gramatici, lucrări didactice şi
lingvistice etc, s-a aventurat în lumea
literelor dar şi a ştiinţelor. Şi Comenius
a ajuns la concluzia că „pentru ca
învăţătura să fie de folos, trebuie să fie
rapidă, plăcută şi temeinică şi să se facă
prin exemple, prin reguli şi cu aplicaţii”3.
Întîlnind volumul de expresii în limba
latină şi spaniolă a unui călugăr
iezuit, Janul linguarum, la care în timp
s-au adăugat versiuni în limba engleză,
franceză, germană etc., Comenius îşi
schiţează propria Juana, în care pune
pe acelaşi plan importanţa limbii latine
şi a limbilor vernaculare şi în care
urmăreşte probleme de construcţie
semnatică şi morfologie. De aici, dorind
să îmbunătăţească metoda, scrie Vestibulul
porţii deschise a limbilor, în care, pe
lîngă text, adaugă un vocabular şi se
ocupă de declinare şi conjugare. Nu e
mulţumit nici de data aceasta, şi autorul
continuă să modifice şi să adauge
amănunte spre perfecţionarea metodei
de învăţare a limbii latine. Venit în
Transilvania, găseşte prin Orbis pictus
o metodă mai atractivă, aungînd, deci,
la prima carte ilustrată pentru copii.
Orbiss sensualium pictus devine
manualul oficial în şcolile austriece şi
va avea o circulaţie intensă în mai
multe teritorii europene şi nu numai,
tradusă în diferite limbi şi cunoscînd
numeroase ediţii, astăzi imposibil
de inventariat. Lucrarea conţine
150 de capitole, un alfabet ilustrat în
care apare alături de sunete şi imaginea
vieţuitoarelor, dar mai are şi o introducere,
în care Comenius explică ce şi-a propus
prin acest manual, şi o încheiere.
Cartea se doreşte a fi „un breviar al
lumii întregi şi al întregii limbi, bogat
în desene, în denumiri şi în descrieri
ale lucrurilor”4. Desenele sau imaginile
reprezintă lucrurile vizibile şi invizibile,
din întreaga lume; denumirile sînt
„inscripţiile sau titlurile aşezate deasupra
fiecărui desen, exprimînd întregul
lucru prin termenul său general”5; şi
descrierile au rolul de a lămuri imaginile
„exprimate prin propriile numiri în
aşa fel încît s-a postat o cifră, aceeaşi
la fiecare segment de imagine şi la
denumirea lui, ca să arate mereu că
una o priveşte pe cealaltă”, explică
Comenius, de fapt, alcătuirea
tridimensională a cărţii sale.
Drumul de urmat la catedră ar fi,
după Comenius, prin Orbis pictus, apoi
prin Vestiblum şi continuat prin Januae
linguarum, pentru a se putea învăţa
repede, plăcut şi temeinic. Plecînd de
la cele patru elemente, aer, pămînt,
apă şi foc, manualul prezintă numeroase
informaţii despre om şi natură, „despre
tehnică şi manufactură, despre societate
şi religie, în scurte poezioare însoţite
de imagini, punctînd, şi în text, şi în
imagine, prin cifre, elemente care
trebuie evidenţiate”6.
Să aşteptăm, deci, celelalte două
manuale comeniene, amintite mai
sus, în traducerea Marcelei Ciortea.
Note:
1 Jan Amos Comenius, Lumea sensibilă
în imagini (Orbis sensualium pictis).
Bibilgvă. Adică prezentarea şi denumirea
tuturor lucrurilor fundamentale din lume
şi a tuturor acţiunilor din viaţă. Latină
şi română, ediţie îngrijită, traducere în
limba română, studiu introductiv,
tabel cronologic, notă asupra ediţiei şi
dicţionar de Marcela Ciortea, cuvînt
înainte de Eva Mârza, Cluj-Napoca, Editura
Argonaut, 2016
2 Marcela Ciortea, Cuvînt înainte, în
Jan Amos Comenius, Op. cit., p. XXXVII
3 Ibidem, p. XX
4 Jan Amos Comenius, Op. cit., p. 6
5 Ibidem, p. 7
6 Marcela Ciortea, Op. cit., p. XIV
