Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica ediţiilor:
Dicţionarul patrimoniului literar de Ion Simuţ


Un colectiv de 30 de critici şi istorici literari de la Filologia clujeană, coordonat de Ion Pop, a finalizat un proiect ambiţios de cercetare ştiinţifică, demarat cu cincisprezece ani în urmă, amplificat în 1995 şi impulsionat de sprijinul acordat de două ministere şi de Consiliul Naţional al Cercetării ştiinţifice Universitare. Volumul IV al Dicţionarului analitic de opere literare româneşti, apărut la sfârşitul anului trecut, încheie o lucrare enciclopedică de analiză, sub formă lexicografică, a operelor reprezentative din istoria poeziei, a prozei şi a dramaturgiei româneşti. Este prima lucrare de acest gen de la noi, geamănă cu Dicţionarul scriitorilor români (în patru volume) şi cu Dicţionarul esenţial al scriitorilor români (într-un volum masiv, apărut în 2000), ambele declanşate tot de o iniţiativă clujeană.

Lucrare ce presupune o vastă documentare şi o tenacitate excepţională a elaborării, mai rară pe la noi, Dicţionarul... coordonat de Ion Pop a avut un ritm bun al apariţiilor şi demonstrează o cuprindere impresionantă a valorilor în timp (din toate epocile) şi în spaţiu (mai ales din ţară, mai puţin din exil şi deloc din Basarabia). Volumul I, A-D, a fost încheiat într-o primă formă în 1997, a fost îmbogăţit într-o a doua ediţie apărută în 2000, astfel încât însumează 183 de articole. Volumul II, E-L, a apărut în 1999 şi cuprinde 180 de articole. Volumul III, M-P, tipărit în 2001, înregistrează 184 de scrieri. Ultimul volum, IV, Q-Z, încheie alfabetul cu încă 176 de opere analizate, iar o Addenda îndreaptă omisiunile completând sumarul cu încă o sută de titluri noi. Repertoriul de opere reprezentative însumează astfel 823 de titluri.

Pentru un mai răsunător titlu de glorie, pe care l-a dobândit deja Dicţionarul... coordonat de Ion Pop, dar îl poate amplifica, sugerez un efort suplimentar pentru rotunjirea numărului la o mie de opere literare româneşti, prin completări cu scrieri reprezentative din Basarabia, alte opere din exil (foarte slab reprezentat), titluri noi din proza contemporană (mai exigent selectată decât poezia), adaosuri din secolul al XIX-lea şi o eventuală extindere în zona non-fictivului şi a imediatei actualităţi. La fel de binevenită ar fi şi o versiune mai restrânsă, de 500 de titluri sau chiar mai puţine, o selecţie severă de opere care constituie canonul estetic al literaturii române. Se poate imagina şi o separare a materiei pe genuri literare. După cum alte colective de cercetare pot deschide alte şantiere pentru enciclopedii culturale ale medievalităţii româneşti, ale secolului al XIX-lea etc. Nu de proiecte ducem lipsă, ci de realizatori oneşti. Tocmai de aceea Dicţionarul... coordonat de Ion Pop este cu atât mai mult de lăudat cu cât proiectul a fost concretizat mai rapid, în aproximativ zece ani de muncă efectivă, încheiată cu succes. Coordonatorul, în cuvântul introductiv, este pe deplin conştient de relativitatea şi de perfectibilitatea lucrării, prin modificările posibile de sumar, prin restrângeri sau amplificări, prin inevitabila subiectivitate a selecţiei, prin redimensionarea unor articole sau prin reorganizarea sumarului, incluzând articolele din anexa volumului IV la locul potrivit în ordinea alfabetică. Ne putem aştepta în curând la o formă mai închegată şi cursivă, după ce vor fi preluate toate observaţiile făcute în presă. Ar fi necesară, în general vorbind, reintroducerea referenţilor de specialitate pentru lucrările colective de acest fel, de interes naţional, referenţi care să facă anumite observaţii şi recomandări, ce pot să fie luate în seamă sau nu. Depinde, desigur, şi de interesul sau implicarea editurii. Casa Cărţii de ştiinţă, animată înţelept de Irina Petraş, a fost foarte receptivă pentru finalizarea editorială a proiectului ce i-a căzut norocos în braţe. Editura clujeană poate deveni un factor stimulator de perfecţionare a lui, pentru o mai ofensivă punere în valoare.

Se cuvine un elogiu separat iniţiatorului şi coordonatorului de proiect, profesorul universitar Ion Pop, critic şi istoric literar foarte cunoscut, o garanţie de obiectivitate şi de profesionalism. Când ştim cât a pătimit Mircea Zaciu pentru Dicţionarul scriitorilor români, într-o adevărată odisee povestită în jurnalul său, ne imaginăm ce cheltuială de energie intelectuală şi fizică implică şi acest Dicţionar analitic de opere..., ce angajare afectivă şi... managerială presupune, cât timp alocat pentru revizia ştiinţifică a tuturor articolelor. Cel puţin trei motive îl recomandau în mod deosebit pe Ion Pop pentru o asemenea muncă de coordonare: autoritatea ştiinţifică incontestabilă în domeniul criticii şi istoriei literare; apoi, capacitatea stimulatoare, organizatorică şi de coagulare a colectivului, experienţă pe care o probase şi ca director al revistei „Echinox”; în al treilea rând, absenţa idiosincrasiilor, a duşmăniilor în viaţa literară, care ar fi putut influenţa lista de opere din domeniul contemporaneităţii şi mai ales al imediatei actualităţi.

S-ar cuveni de asemenea o cât de mică insistenţă asupra colectivului de autori. Dicţionarul analitic de opere... este, în mod evident şi firesc, contribuţia mai multor generaţii. Vechea gardă a filologiei clujene a dus greul, şi ea cu diferenţe de vârstă pe care nu le mai menţionez: Georgeta Antonescu, Leon Baconsky, Nicolae Bot, Cornel Căpuşan, Doina Curticăpeanu, Sergiu Pavel Dan, Vasile Fanache, Sara Iercoşan, Mircea Muthu, Dumitru Pop, Cornel Robu, Octavian Şchiau, Ion Şeuleanu, Silvia Tomuş, Ion Vartic, Vasile Voia. Din rândul acestora, trei nu mai sunt de multă vreme printre noi: Livia Grămadă, Ioana Em. Petrescu şi Liviu Petrescu, componenţi ai formaţiei iniţiale care nu au ajuns să vadă nici primul volum al dicţionarului. Toţi ceilalţi critici sau eseişti (dar aproape deloc istorici literari) au intrat ca asistenţi sau lectori în Filologia clujeană imediat după 1989: în primul val – Ştefan Borbély, Ioana Bot, Corin Braga, Sanda Cordoş, Gheorghe Perian, iar apoi cei mai tineri – Laura Pavel, Horea Poenar, Lionel Decebal Roşca, Călin Teutişan, Mihaela Ursa, sau foarte tineri – Laura Lazăr-Zăvăleanu, Nora Rebreanu Sava, colaboratoare numai la volumele III şi IV, Andra Bruciu Ivan şi Ovidiu Mircean, colaboratori numai la volumul IV. Campionul absolut la numărul de articole redactate (111) e nimeni altul decât coordonatorul; 42 de articole are Ştefan Borbély, 39 – Georgeta Antonescu, 38 – Gheorghe Perian, 36 – Călin Teutişan, 31 – Ioana Bot, câte 30 – Laura Pavel şi Lionel Decebal Roşca, 29 – Mircea Muthu, iar ceilalţi se situează la o medie de 20-25 de articole, minus ultimii veniţi. Veteranii sunt, în general, mai concişi decât cei foarte tineri, dar nu chiar în toate cazurile. Nu vreau să trag nici un fel de concluzie din dimensiunea articolelor. Observ însă că L. D. Roşca scrie frecvent cele mai lungi articole. Armonizarea stilurilor individuale rămâne un deziderat niciodată realizabil într-un colectiv atât de mare. Omogenitatea perfectă e o pură iluzie. Coordonatorul nici nu-şi propusese o egalizare descriptivă într-un „timbru neutru”. A acordat „libertate metodologică şi stilistică” diversităţii lecturilor, după cum afirmă în prefaţa la volumul I.

E de subliniat că Dicţionarul de opere literare... coordonat de Ion Pop îşi propune să fie în primul rând critic şi analitic, iar numai în plan secundar să fie istorico-literar şi descriptiv. Furnizează pe scurt informaţiile necesare despre fiecare operă înregistrată, dar mizează pe o interpretare critică şi pe o evaluare lucidă. Nu înseamnă însă că acest gând ambiţios este ireproşabil împlinit. Obiectivul, perfect justificat, ar fi fost mai uşor de realizat cu o echipă omogenă de critici la fel de prestigioşi pe plan naţional, cum era aceea de la Dicţionarul scriitorilor români. Este greu de imaginat că se vor impune ca interpretări originale articolele despre romanele lui Camil Petrescu şi Mihail Sadoveanu, semnate de Călin Teutişan şi L. D. Roşca, aflaţi la început de drum, demni, totuşi, de toată încrederea. Sunt dificil de înfrânt anumite scepticisme (nu ale mele). Aceasta nu înseamnă însă, câtuşi de puţin, că Dicţionarul analitic de opere literare româneşti nu dovedeşte cu prisosinţă că respectă criteriul estetic, considerat suveran, situat deasupra neutrei descrieri de istorie literară, nici ea de repudiat. Un astfel de succint Dicţionar de opere din literatura română a coordonat Mircea Anghelescu, apărut în 2003 la Editura Litera Internaţional, creând o concurenţă şi un termen de comparaţie. Emulaţia ştiinţifică nu e de neglijat.

Poate că dicţionarul clujean ar avea nevoie de o mai mare flexibilitate a criteriului estetic, prea sever, după părerea mea, pentru epocile mai îndepărtate şi prea îngăduitor cu valorile de după 1945. Dar favorizarea epocii contemporane acordă dicţionarului o personalitate distinctă. E de meditat pentru ce ne adresăm mai repede unui dicţionar: pentru o valoare recentă sau pentru una istoricizată, dacă nu clasicizată? O implicare mai generoasă a criteriului istoric ar fi creat posibilitatea de a înregistra şi opere importante în evoluţia unor genuri şi specii literare, dar mai modeste din punct de vedere estetic. Văd, astfel, ca înregistrabile şi scrieri cum ar fi Occisio Gregorii... (o farsă studenţească importantă în istoria teatrului românesc) sau romanul neterminat Tainele inimei de Mihail Kogălniceanu, ce era chemat în sumar de un alt roman cu acelaşi titlu de Cristian Teodorescu.

Un astfel de dicţionar este mult prea important pentru a nu suscita o dezbatere mai largă şi mai serioasă. Voi continua discuţia în numărul următor, reflectând despre structura istorică, pe epoci literare, a selecţiei şi voi face alte observaţii şi propuneri, mai sistematice, de îmbogăţire a repertoriului posibil de opere literare româneşti.



Dicţionar analitic de opere literare româneşti, volumul IV, Q-Z, urmat de Addenda la volumele I-III, coordonare şi revizie ştiinţifică: Ion Pop, Casa Cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, 724 p.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara