Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Deteronomul (1) de Constantin Ţoiu


Se înţelege că după cei zece mii de ani, aproximativ, de existenţă organizată, de la egipteni sau mai dinainte, până la formele budismului, creştinismului, la iudaisn, islamism" fiecare ciclu de civilizaţie a avut Dumnezeul lui, unul şi Acelaşi, însă diferit interpretat. Istoria religiilor este una zbuciumată ca relatare umană, raportată la transcendent" Din ea fac parte toţi zeii, toate Personajele imaginate, cu firea, caracterele lor reieşind din acţiunea şi din faptele săvârşite, ca- n romane" E spiritul vremii să-şi croiască stăruitor un drum şi un înţeles cât mai larg în viitor. Cândva. Eventual, încă o reformă. Pătrunsă de ideea că tot ce priveşte Divinitatea, căutările ei stimulate de elanul ştiinţelor, trebuie să ducă la o credinţă extinsă, adâncită, la un alt fel de naraţie, sacră, dar naraţie totuşi" Istoria speciei umane, în esenţă, este povestea acestui efort îndelungat de cunoaştere, de auto-cunoaştere. Întâi, povestea Omului însuşi, în a cărui fiinţă gânditoare Cel de sus pare să se recunoască, după teologii unor religii monoteiste. Timpul fiind Fluviul pe care ele plutesc de multe milenii încoace. Creştinismul având numai două mii de ani.

***

Totuşi, creştinismul, îndeosebi catolicismul, a trebuit să înfrunte în această perioadă, pe lângă asaltul necredincioşilor de tot felul, musulmanii, de pildă, gata să ocupe Europa, - un inamic mult mai primejdios decât aceştia, - omul de ştiinţă. Nu e semnificativ faptul că procesul lui Galileo Galilei a fost anulat de Vatican abia de curând, după 360 de ani de la şoapta celebră a marelui învăţat îndărătnic e pur si muove, - ca să nu fie ars - şi totuşi se mişcă, - pământul în jurul soarelui, şi nu invers...

Arderea pe rug în două-trei secole demenţiale a fost, printe altele, crima cea mai abominabilă, mai bicisnică, a dogmatismlui orb, care o mie şi ceva de ani s- a rugat la un fals, la un Dumnezeu greşit înţeles. Care Dumnezeu, tolerant cu gradul precar de cunoaştere, ştia că omul silit să abjure ar fi fost ars pe rug pe degeaba"

Ereziile au fost întotdeauna o scuză bună pentru sceleraţi, pentru sadismul instituţionalizat (ca stalinismul) practicat de fanatici şi de ignoranţi. De aceea, multora, mai curat, oricum mai sincer, mai natural, li se pare Vechiul Testament, deşi mai dur. Sau tocmai de aceea. Interesant este că marii prozatori, cum este Faulkner, de exemplu, au făcut din lectura textului sacru un exerciţiu puternic de proză. Am putea rosti aici Iliada şi Odiseia păgână... Deşi, ce sens ar mai avea să zici păgân?...

Deuteronomul Vechiului Testament, a cincea carte a lui Moise, în care, sunt reîntărite, expuse a doua oară legile şi poruncile Patriarhului, vine din greacă, de la Deuce, care înseamnă doi, a doua oară" Deuteriul fizicii moderne fiind sub-particula fundamentală a atomului. Omonimie turburătoare. Clădirea, Facerea lumii, scoasă din viziunea ei metaforică, potrivită unei minţi simple, mitice, începe să-i găsească temeiul adevărat.

Povestea omenirii, aşadar, merge frumos cu Isotopul constitutiv al hidrogenului, acel D doi O prezent în apa lumii peste ale cărei pustietăţi Duhul rătăcea înainte de apariţia vieţii. Este apartenenţa noastră fizică şi mentală la mama Natură. Ce se spune şi la botez când eşti cufundat în elementul primordial.

(Numai de nu ai fi pus pe rug, îmi şopteşte haios Omicron, îngerul de pază, pentru orice eventualitate)"

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara