Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Polemici:
Despre Marin Preda de Emil Manu



În numărul 18/2004, istoricul literar Ion Simuţ se ocupa pe o întreagă pagină de cartea mea dedicată lui Marin Preda (Viaţa lui Marin Preda, Editura Vestala, 160 p., 2003).

Tonul Domnului Ion Simuţ are aspectul unui atac prin ideile cu care caracterizează mai ales conţinutul cărţii mele. La începutul textului am avut impresia că este vorba de o critică în stil universitar, lăudându-mi una din cărţile mele, dedicată generaţiei în care este încadrat şi Marin Preda. Dar pornind de la acest gest de "bunăvoinţă", autorul luând în discuţie vreo şase paragrafe din expunerea mea ajunge să constate că întregul conţinut al cărţii e o înşiruire de banalităţi şi de greşeli, ajungând la concluzia că "Viaţa lui Marin Preda de Emil Manu e o biografie ratată, care ne lasă cu toate curiozităţile nesatisfăcute, cu toate interogaţiile intacte".

Mi se imputa faptul că m-am folosit de anumite întâmplări anecdotice, ca de exemplu textul în care e vorba de vizita lui Marin Preda la Paris, legată de cumpărarea unei pălării. Eu n-am utilizat anecdote legate de această vizită, ci am utilizat însemnările de jurnal intim ale lui Eugen Simion, care sunt cu totul altceva decât nişte anecdote.

în aceeaşi ordine de idei mi se impută faptul că l-am acuzat pe autorul Moromeţilor de utilizarea unor memorii ale unor confraţi care au fost închişi, ca de exemplu memoriile lui Ion Caraion.

Scoase din context aceste memorii, sigur, mă descalifică. Numai lectura textului integral, exprimă adevărul. Eu, chiar cu insistenţă, uneori, arăt că prozatorul Marin Preda a utilizat în mod creator aceste documente de viaţă ajungând la un text nou.

în cuprinsul cărţii mele am comentat şi am citat faptul că Ion Caraion într-o declaraţie dată la cererea organelor de securitate vorbeşte de Marin Preda ca de un plagiator. Caraion citează cu multă aproximaţie faptul că Marin Preda ar fi utilizat cu ocazia redactării primei sale cărţi întâlnirea din Pământuri textul unei nuvele ce aparţinea unui scriitor maghiar, tradusă înainte de Primul război mondial. Această carte era în lucru la vechea Editură Cartea Românească, Caraion fiind redactor de carte. Ion Simuţ îmi cere să fi luat poziţie în legătură cu această acuzaţie. în cartea mea am luat poziţie întrebându-mă cum e posibilă o asemenea acuză. Cred că a fost deajuns acest gest interogativ.

Trec peste alte acuzaţii de acelaşi gen, cu aceleaşi scoateri din context, ca de exemplu lipsa de trimiteri documentare în unele paragrafe, ca, de exemplu, portretul lui Moromete, portret pe care cred că am avut destulă pregătire să-l pot întregi din lectura operei lui Preda.

O mare acuză constă în faptul că am cerut "să se facă lumină în legătură cu sfârşitul tragic al marelui nostru contemporan". Ion Simuţ adaugă "Cine să o facă?, dacă nu un biograf?"

Fiind vorba de o moarte neelucidată şi nemediatizată de organele competente (Procuratura în primul rând), eu nu puteam să fac investigaţii, ca simplu cititor, sau ca simplu apropiat de biografia lui Marin Preda. îl informez pe Ion Simuţ că lucrurile sunt mai complicate, când e vorba de secrete profesionale. Acum 2 seri la unul din posturile de televiziune (moderator Dan Diaconescu) a fost o discuţie specială despre moartea lui Marin Preda.

în timpul discuţiei a intervenit prin telefon un domn procuror criminalist care era în funcţie pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti în 1980 (al cărui nume îmi scapă) şi care a afirmat că el a întocmit dosarul cu toate resorturile juridice privind moartea lui Marin Preda. Acest dosar i-a fost cerut de către Procurorul general al României, după indicaţia "Biroului nr. 1", dosar care a fost depus la Procuratura Generală, dar care nici până astăzi nu a fost reactivat. Astfel că moartea lui Marin Preda pluteşte încă într-o incertitudine condamnabilă.

Cum puteam eu la întocmirea biografiei lui Preda să iau contact cu un dosar secret?

Acest procuror a afirmat că moartea lui Preda nu a fost o moarte firească, ci a fost vorba de o crimă.

în discuţii s-a emis ideea că o parte din însemnările lui Marin Preda din Jurnalul său intim au fost luate de procurorul în cauză şi nu se mai ştie nimic de rostul lor. O dovadă e faptul că a apărut Jurnalul lui Marin Preda editat de Casa de editură Ziua numai cu volumul al doilea. De aici se deduce că primul volum nu s-a mai întors.

De asemenea, a intervenit tot prin telefon şi soţia scriitorului, Elena Preda, care e convinsă că moartea soţului ei n-a fost firească.

Dar revenind la textul cărţii mele autorul recenziei afirmă că "totul se banalizează sub pana istoricului literar", cartea fiind "rău scrisă" în final mi se acordă o concesie prin faptul că recenzentul ştie "de la distanţă" că sunt bolnav şi că am vârsta de peste 80 de ani. Totuşi Ion Simuţ păstrează aceeaşi atitudine de superioritate morală şi profesională decretând incapacitatea subsemnatului de a scrie şi de a comenta fapte literare.

Nu mi-am dat seama de unde porneşte acest atac şi în ce măsură sunt, cumva, vinovat că l-am supărat. Acum vreo 4 luni mi-a adus poştaşul un plic cu o carte a Domnului Simuţ, plic care a ajuns la mine cu o mare întârziere, pentru că fusese expediat la vechea mea adresă, de unde m-am mutat.

Cum era şi firesc, eu n-am mai recenzat cartea dlui Simuţ fiind sosită cu o prea mare întârziere, de care eu nu sunt vinovat.


Bucureşti, 1.VI.2004

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara