Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Descrierea Angliei (I) de Constantin Ţoiu


Despre viaţa şi caracterul lui I. Agricola - traducere, prefaţă şi note de N .I. Niculiţă, ediţia din 1958, apărută la Editura Ştiinţifică - Tacit, făcând elogiul socrului său destinat să fie consul al Britaniei, dă o descriere teritoriului Angliei de astăzi, conferind ţării lui Shakespeare actul de identitate suprem, din partea celui mai mare istoric al lumii. Pentru strămoaşa noastră Dacia traiana , din păcate, nu există o mărturie de o asemenea anvergură. Ca şi cum Clio, respectiva, sfătuită de vreun zeu ursuz, venindu-ne rândul, şi-ar fi întors capul în altă parte...

În capitolul X, avem un fragment din descrierea lui Tacitus,- pe care, punând-o alături de Magna carta apud Domine 1215, temelia civilizaţiei engleze , text greu de imagimat fără cucerirea romană, se întregeşte chipul unei mari naţiuni.

***

...Britania, cea mai mare din insulele pe care le cunosc romanii, se întinde ca spaţiu şi climă în răsărit spre Germania, iar în apus spre Spania ; la sud este zărită şi de gali. (De francezi, adică, o concesie stilistică de efect n.n. )...

Părţile ei din nord, ne având în faţă nici o ţară, sunt bătute de valurile unei mări deschise, cât vezi cu ochii (...) Făcând pentru prima oară ocolul mării celei mai îndepărtate, flota romană a dovedit că Britania este o insulă ; ea a descoperit totodată şi a subjugat insulele necunoscute până atunci, numite Orcade. A fost zărită şi Thule, pentru că până aici era poruncă să ajungă, şi apoi se apropia iarna...

De altfel, se spune că această mare e leneşă şi greoaie pentru vâslaşi şi că vânturile n-o prea răscolesc. Cred că aceasta provine din faptul că ţările şi munţii, cauza şi hrana furtunilor, fiind cam rari, o masă imensă a unei mări neîntrerupte şi adânci este pusă în mişcare mai greu. (Cadenţă perfectă a traducerii n.n. ).

Nu e scopul acestei lucrări de a cerceta natura oceanului şi cauza fluxului şi refluxului, căci mulţi au vorbit despre aceasta. Aş adăuga numai că nicăieri marea nu-şi întinde mai departe stăpânirea, că ea aduce într-o parte şi alta o mare cantitate de apă a râurilor şi că nu creşte şi scade până la ţărm, ci pătrunde între coline şi munţi ca în albia sa.

În capitolul următor, XI, întâlnim şi o comparaţie între gali şi britani, viitorii francezi şi englezi. Psihologie fină apropiată de cea modernă..

(...) Superstiţioşi... Îndrăzneţi, când înfruntă primejdiile, sunt cuprinşi de groază când acestea se ivesc (exces de sensibilitate la gali).

Totuşi, britanii vădesc mai mult curaj, deoarece nu i-a moleşit o pace îndelungată (...)

În capitolul XII - clima... Cerul este întunecat de ploi dese şi negre, însă geruri aspre nu sunt... În capitolul XIII, caracterul (...) Britanii se supun fără crâcnire la recrutări, la dări şi alte sarcini impuse de stăpânirea noastră, cu condiţia să le lipsească abuzurile, pe care ei le suportă cu amărăciune, destul de supuşi ca să asculte, însă nu ca să fie sclavi vreodată. Divinul Caesar este cel dintâi din toţi romanii care a intrat cu armatele în Britania...

Nu numai că, fără Iulius Caesar, literatura lumii ar fi fost lipsită de piesa celebră a britanicului genial ...Însă, fără stăpânirea cultivată a Romei, nici Anglia nu ar mai fi fost Anglia. Principalul nefiind să fii cucerit de vreo armată, oricât de strălucită ; ci, dacă se poate, de o limbă şi de o lume ca a lui Horaţiu, Virgiliu, Cicero, Tacitus - precum înşişi romanii, de greci.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara