În sportul românesc continuă
să plouă cu incidente. Sau
accidente, spuneţi-le cum
vreţi, dar e limpede că
ne aflăm într-un prelungit
gol de producţie,după
ruşinea de la Rio, care ne
obligă să deprindem filosofia
eşecului. Debutul echipelor
noastre în grupele Europa
League nici nu mai lasă loc
unor eventuale formule de
îmbărbătare, pentru că ne-am
făcut de râsul curcilor.
Şi cu Astra, dar mai ales cu Steaua.
Degeaba dă vina Şumi pe arbitraj,după
ce recunoaşte că toate cele trei goluri
ale austriecilor au fost cadorisite
de băieţii săi,pe care-i mai şi felicită
pentru prestaţia lamentabilă de acasă!
Cât despre Steaua, dincolo de alunecarea
lui Tamaş şi căpăţâna de zevzec a lui
Enache, dreptate are Gigi Becali, cel
care,dacă tot dă banu’ şi-i aduce lui
Reghe tot ce vrea acesta, poate avea
măcar pretenţia de a nu fi făcut de
râs de o echipă debutantă în cupele
europene.Cum s-a întâmplat, de fapt.
Repet, însă, suntem într-o fază
care e pe punctul să ne scoată din
minţi, în condiţiile în care, iată, exact
acum, parcă pentru a ne râde în nas,
UEFA ne trimite la Bucureşti, spre
vizionare, Cupa Campionilor Europeni,
pe care numele Stelei e gravat încă
din 1986! Vă vine să credeţi, oare,
că au trecut deja 20 de ani de-atunci
şi suntem astăzi unde suntem?! Mie,
unul, nu-mi vine să cred şi vă spune
asta unul dintre cronicarii finalei
de la Sevilla’86. Fotbalul românesc
e la pământ, ca de altfel întregul
nostru sport, dar fotbalul doare cel
mai tare, pentru că e cel mai urmărit
şi mai iubit de publicul larg, iar
debandada e aproape. Ne plânge chiar
şi Makelele, venit la Bucureşti cu
Cupa Campionilor, şi care declară că
degeaba l-a adus Burleanu pe Herr
Daum la echipa naţională, de vreme
ce – ne asigură fostul internaţional
francez – România nu va putea reveni
în elita mondială decât cu un antrenor
român la cârmă, care cunoaşte cel
mai bine jucătorii. Şi, parcă pentru
a-i da dreptate, exact duminică seară
se anunţă că Moş Beşleagă – pe care
FRF l–a scos de la naftalină, pentru
a ne coborî încă vreo 7 locuri în
clasamentul FIFA, după remiza cu
Muntenegru – a refăcut substanţial
lotul pentru meciurile cu Armenia şi
Kazahstan! Iar cine parcurge lista
jucătorilor selecţionaţi, pentru
următoarele două partide din calificările
CM, va constata că trei sferturi dintre
ei nici nu evoluează în campionatul
intern, al cărui nivel, să recunoaştem,
e departe de orice adevăr. Va trebui
să facem ordine şi în fotbal, cum
trebuie să scăpăm şi de Răzvan
Burleanu, care a dus, iată, naţionala
României pe locul 32 în clasamentul
FIFA, după ce, cu generaţia lui Hagi,
ajunseserăm chiar pe locul 3! Grosse
ruşine, ca să-l întristez puţin şi pe
tataia Daum,el însuşi trist ca o muzică
de Haendel, cum sună la această oră
simfonia întregului sport românesc.
Vă promisesem săptămâna trecută
că voi reveni şi asupra olimpismului
autohton, măcar pentru a rupe tăcerea
aşternută după Rio. Singura noutate
apărută, însă, este că medaliatul
nostru cu bronz, Albert Saritov, cecenul
naturalizat român, a primit un
apartament la Groznâi, de la preşedintele
Kadîrov. Asta în vreme ce la noi se
trag deja sfori în vederea alegerilor
care vor avea loc în noiembrie, la
Comitetul Olimpic Român. Teoretic,
vor trebui aleşi un nou preşedinte şi
un alt secretar general, după demisiile
fireşti ale tandemului Petrache-
Dobrescu, dar este de aşteptat să fie
schimbate multe alte lucruri şi funcţii,
pentru că sub nici o formă nu
poate fi continuat dezastrul consemnat
la Rio. Presa sportivă semnalează
însă că demisionarii duc muncă de
lămurire cu oameni de încredere ai
lor, pe care i-ar susţine tocmai în
ideea de a le prelua ideile şi a le
continua programele, care au adus
România pe locul 47 în lume, cea mai
ruşinoasă clasare din întreaga noastră
istorie olimpică. Ar fi culmea să
mai consemnăm şi o asemenea prostie,
care ar fi cu adevărat bomboana de
pe coliva sportului românesc!
