Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
“De fiţe” de Rodica Zafiu


Între cuvintele şi expresiile la modă în limbajul colocvial actual se află şi substantivului fiţă (folosit aproape exclusiv la plural) şi familia sa lexico-frazeologică: uzul dominant şi inovaţiile se bazează pe expresia a face fiţe “a face mofturi, fasoane”. De fapt, actele sociale opuse simplităţii au în română o zonă lexicală destul de bogată: alături de mofturi şi fasoane stau nazurile, capriciile, toanele şi (argotic) fartiţiile; atitudini similare sînt desemnate de verbele a se fandosi, a se sclifosi.

Fiţele sînt în principiu conotate negativ (în construcţie cu a face, a avea, a fi plin de..., a se sătura de...): “au dialogat amical cu ziariştii şi nu au făcut nici un fel de fiţe” (cotidianul.ro, 2002); “o să ai neapărată nevoie de un sistem care să facă minimum posibil de fiţe” (computergames.ro); “o să devină şi ele nişte vedete... şi o să aibă la fitze cu caru’!” (fanclub.ro); “un prostănac plin de fiţe” (ele.ro); “de toane şi de fiţe eu m-am săturat” (vers.go.ro) etc. Cuvîntul fiţă nu are o etimologie certă: în DEX e lăsat fără explicaţie, în vreme ce alte dicţionare îl pun în legătură cu fîţă (“plevuşcă”) şi a (se) fîţîi, la rîndul lui provenit din cuvîntul imitativ fîţ. Oricum, zona specifică de uz pare a fi cea familiar-argotică, în care se petrec de altfel şi inovaţiile actuale.

Prima dintre aceste inovaţii este adjectivul fiţos, derivat cu sufixul -os de la substantivul fiţe, într-un mod absolut firesc, repetînd procesul derivativ care a produs, din expresia similară a face mofturi, adjectivul mofturos. Fiţos se foloseşte cu două sensuri principale: aplicat persoanelor, caracterizează tendinţa de a face mofturi, de a avea pretenţii nejustificate; aplicat obiectelor, indică apartenenţa la categoria de produse de lux, căutate în primul rînd pentru prestigiul social pe care îl demonstrează. Pentru ambele sensuri, sfera semantică tipică este cea a snobismului, a aparenţelor: nu orice mofturi sînt fiţe, ci în primul rînd acelea care devin ostentaţie a succesului social. În primul sens adjectivul apare, la masculin şi la feminin, cu o componentă de evaluare negativă (chiar dacă nu tocmai gravă): “bărbaţi cu studii superioare (...), fiţoşi, pretenţioşi şi fără nici un gînd de copii şi căsătorie” (mami.ro/forum); “nu îmi plac oamenii încrezuţi şi fiţosi!” (miss.ro); “nu un grup de snobi fiţoşi, scorţoşi” (autoshow.ro/ forum); “eu zic că fătuţele astea sunt cam fiţoase” (fanclub.ro). Doar rar e asumat ca trăsătură mai curînd pozitivă, şi în acest caz păstrînd o notă (auto)ironică: “gaşca «trendy» - moderni, fără prejudecăţi, haioşi, fiţoşi” (prieteni.ro). Ca epitet pentru persoane, adjectivul se substantivizează uşor: “nu vreau să par un fiţos care se dă mare cu ceasurile lui” (121.ro); “înainte să o nasc pe fetiţa mea, Michelle, eram o fiţoasă ” (copilulmeu.ro).

Mai interesantă e folosirea adjectivului pentru a califica obiecte-simbol ale prestigiului social, produsele de lux: sînt fiţoşi sau fiţoase mîncărurile scumpe şi complicate (“nici urmă de mâncăruri «fiţoase» cu fructe de mare sau cine ştie ce salate;... mâncare să te saturi, nu să te fandoseşti”, restaurante.online.ro), produsele cosmetice („nişte pudre de-alea fiţoase”, jupanu.ro), obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte (“să îşi cumpere adidaşi fiţosi?”, observator.info, 2004) şi chiar ambalajele pretenţioase: “ajung în cameră, desfac punga fiţoasă, era un ambalaj superb, cu culori spălăcite (să nu jeneze ochii)” (rootshell.be). Fiţoase pot fi şi spaţiile publice: “un magazin fiţos, cu vânzătoare care sar pe tine încă de la intrare” (vlg.sisnet.ro), “nu ştiu cât e şcoala de fiţoasă, are un renume bun şi în general sunt mulţumită” (desprecopii.com), “cum adică, să nu ştie bucureşteanu’ cel mai la modă bar, cel mai spectaculos cocktail, cea mai «fiţoasă» discotecă sau restaurantul cu cel mai bun tiramisu...?” (buletin.ro). Se aplică, în fine, chiar şi expresiilor lingvistice: “se încearcă explicarea, printr-un termen fiţos, a lipsei de bani şi de strategie” (observator.info, 2003); “un volum cu titlu fiţos, ce se vrea epatant” (observatorcultural.ro).

Şi mai inovatoare e folosirea locuţionară a construcţiei de fiţe: sinonimă celui de-al doilea sens al lui fiţos, formula caracterizează obiecte şi spaţii alese “pentru impresie”, în funcţie de standardele modei şi ale luxului: “Parada cîinilor de fiţe” (EZ 12.02.2004), “un restaurant «de fiţe»” (eva.ro), „sună uşor a mâncare de «fiţe»“, “vezi-doamne, nu mai putem fără broccoli acum!” (viva.ro), “telefoane de fiţe” (esato.com), “cafenelele de fiţe” (ass-colina.com), “magazinele «de fiţe»” (news.softpedia, 2003); “Masaj, saună, mall, cluburi de fiţe” (121.ro), “instructorul de la o sală «de fiţe» din Bucureşti” (evenimentulzilei.ro) etc. În ultimele exemple e latent şi un joc de cuvinte, între sală de fitness şi sală de fiţe. Adesea, categoriile sînt explicitate: “parlamentarii şi-au redus, ieri, accizele la produsele «de fiţe», respectiv iahturi, bărci cu motor, arme de vânătoare” (severpress.ro). Oricum, cu cea mai mare frecvenţă apare sintagma maşină de fiţe: “decapotabila maşină de fiţe” (AutoMondial 83, 2004); “nu e maşină de fiţe, dar tot am înzorzonat-o” (vaidevoi.ro); “au frânat şi rablele, au frânat şi maşinile de fiţe” (adevarulonline.ro) etc.

În fine, sinonimia contextuală dintre fiţă şi modă produce şi o altă curiozitate lingvistică: folosirea substantivului fiţă la singular: “îţi iei nişte saboţi ultima fiţă” (20ani.ro).

Inovaţiile şi modele lingvistice reflectă obsesiile, mai mult sau mai puţin conştiente, ale unei societăţi: excesul de adaptabilitate, riscul înalt de parvenitism şi snobism au un permanent ecou în denumirile lor ironice: mofturi, fasoane, fiţe...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara