…de la Rio, bineînţeles! Dar nu
mă refer la splendidul show care a
încheiat Olimpiada braziliană (Obrigado!),
ci la nemărginita ruşine a delegaţiei
noastre sportive. Suporterii de aici,
de-acasă, spun că, pentru bilanţul
umilitor de la Rio – locul 47 între
naţiuni, cu numai 5 medalii (1-1-
3) – drapelul României trebuia purtat,
simbolic, la ceremonia de închidere
de atleta…Florina Pierdevară (clasată
a 50-a la 800m)! Pentru sportul
românesc, căruia i s-a feştelit blazonul,
chiar a fost o vară pierdută, după
ce s-a constatat că aproape 80 de
sportivi, din totalul de 97, au fost
figuri comice, de carnaval, stârnind
tribunelor hohote de râs: Claudia Stef
– locul 57, Bobocea –51, Rodean –
50, Arsine – 45 sau Paula Todoran
–101, ca să mai citez doar câteva
exemple din atletism. Sigur, nu
aştepta nimeni zurgălăi de aur, dar
ce să caute 22 de atleţi la Olimpiadă,
când maximum 2-3 puteau spera
la accederea în finale?! A fost ca
un strigăt de agonie, de vreme ce o
mulţime de aşa-zişi olimpici de-ai
noştri, din multe discipline, au
avut prestaţii lamentabile, fiind
eliminaţi din tururile preliminare, iar
apoi au stat liniştiţi la plajă pe
Copacabana, în aşteptarea bravului
luptător cecen Albert Saritov care să
le salveze onoarea, ştiind doar
două cuvinte în limba română:”Hai
România!”. Şi cum să nu se distreze
tribunele, când schifiştii noştri de la
2 rame încheie semifinala sosind
după… şalupa de urmărire a cursei?!
Sau ce şanse putea avea gimnasta
de la ritmică, Filioreanu, clasată pe
locul 22 din 26 de concurente?
Argumentul că are doar 17 ani şi
ar fi de viitor e numai pentru gogomani,
de vreme ce rusoaica Kudriavţeva,
care are 18, câştigă de vreo patru ani
cam tot ce se putea câştiga în lume?!
Cine se miră că ne-a bătut Angola la
handbal uită, probabil, slăbiciunile
demonstrate de echipă în turneul
preolimpic din Norvegia şi, ca să
venim la adevăr, mie începe să-mi
fie dor de Tadici. El ne-a făcut
vicecampioni ai lumii, în timp ce Ryde,
după cum am văzut, e mai degrabă
secundul… Cristinei Neagu. Dar iată
că ruşii l-au adus înapoi pe vulcanicul
Trefilov şi sunt campioni olimpici!
Am prevăzut, însă, acest dezastru
istoric pentru olimpismul românesc,
afirmând chiar în preziua debutului
întrecerilor că trei sferturi din delegaţia
noastră nu avea ce să caute acolo.
De altfel, un clasament al eficienţei
ţărilor prezente la Rio, realizat de un
programator digital, găseşte România
– cu doar…4% – pe locul 53, ceea ce
spune totul! Nu sunt, totuşi, partizanul
părerii că vina este (numai) a sportivilor,
pe care cade acum măgăreaţa, ci cred
că ea aparţine mai ales celor care au
decis numărul şi componenţa delegaţiei.
Or, rezultatele de la ora bilanţului
dovedesc că decidenţii vor fi
studiat…horoscoapele olimpicilor
aleşi, pentru că e clar că nu cunoşteau
nivelul de pregătire al majorităţii
celor selecţionaţi şi cu atât mai puţin
contextul valoric internaţional în care
urmau să evolueze! Scuza că bună
parte dintre cei trimişi la Rio reuşiseră
baremurile de calificare la JO nu mai
poate sta în picioare decât dacă,
eventual, cineva ar fi fost dispus să
îşi asume riscurile şi cheltuielile
aferente, dar acest cineva nu mai
poate fi, în niciun caz, bugetul statului!
Poate pricepem acum de unde s-a
născut şi se perpetuează cacealmaua
şi ne trezim, fără să ne luăm după
vocea unui relativ „nemuritor”, care
sugerează că unica soluţie a relansării
sportului autohton ar fi să aducem
vreo…300 de antrenori străini! Ce
spui, Franţ? Nu de tehnicieni valoroşi
ducem lipsă, şi nici măcar de sportivi
cu potenţial, ci de o concepţie clară
şi unitară a sportului românesc, care
nu poate rezulta decât din experienţa
şi gândirea acestora.Trebuie constituit
rapid un „Sfat al înţelepţilor”, complet
apolitic, din care să facă parte nu
oportunişti şi şmecheri căţăraţi efemer
în funcţii de conducere, ci personalităţi
incontestabile ale sportului românesc,
gen Victor Mociani, Cristian Gaţu,
Nicolae Vieru, Ion Ţiriac, Octavian
Bellu, Ana Pascu etc. Şi, înainte de
orice altceva, după ce vom face cuvenita
plecăciune în faţa medaliaţilor noştri
de la Rio, să întoarcem denumirea
Comitetului Olimpic Român la formula
sa iniţială, adăugirea caraghioasă de
„Sportiv” lângă „Olimpic” fiind
pleonastică şi trădând intenţiile mai
vechi de subordonare a sportului de
performanţă la CO(S)R. Ar fi ultima
mânărie (sub pretextul viclean al
„modelului italian CONI”) care va
prăbuşi definitiv cortina peste sportul
tratat ca afacere, dar şi sau mai
ales peste educaţia fizică, recunoscută
ca prioritate naţională!
