Sigur,a fost înălţător
să fim părtaşi la meciul
inaugural al Campionatului
European şi
n-a lipsit mult să
stricăm festinul gazdelor
cu o remiză care
ni s-ar fi cuvenit,dacă…
Vedeţi, eu nu dau vina pe şutul
de kinogramă al lui Payet, din min.90.
În avancronica de săptămâna trecută
am scris negru pe alb că mi-e teamă
de doi francezi – senzaţionalul Giroud
şi Payet – care se întâmplă să fi
fost autorii celor două goluri cu care
ne-au bătut francezii, cum de asemenea
am anticipat că se va întâmpla
(chit că am spus… puşchea pe limbă!)
Noi pierduserăm meciul încă de la
început, cu incredibila ratare a lui
Stancu, care a şi repetat numărul,
ca să ne convingem că Stancu nu e
încă nici Hagi şi nici Mutu. Cum,
să-mi fie iertat!, nici Tătăruşanu
nu e, totuşi, Duckadam. La golul
lui Giroud, unde acuză că a fost faultat,
portarul nostru era cu mâinile nu
spre minge, ci paralel cu ea. Aşadar,
gol de portar cum se spune, iar la
o adică putem invoca plasamentul
lui chiar şi la golul lui Payet. Au
existat, e drept, şi câteva intervenţii
salvatoare ale lui, pentru care merită
aplaudat, dar ceea ce rămâne e…
scorul final! Onorabil, trebuie să
recunoaştem, ca de altfel întreaga
prestaţie a tricolorilor, într-un
meci pe care chiar antrenorul cocoşilor
galici îl aprecia ca echivalent cu miza
unei finale. Corectă evaluarea lui
Didier Deschamps, de vreme ce era
chiar jocul inaugural la Campionatului
European în care naţionala Franţei,
cotată printre marile favorite, evolua
la ea acasă, şi chiar la Paris! După
părerea mea, însă, Giroud, Payet şi
colegii lor nu pot fi nici pe departe
candidaţi la titlul continental anul
acesta. După ce am văzut la lucru
echipa Germaniei, deţinătoare a
titlului mondial, şi naţionala Angliei
– chiar după remiza cu ruşii –,
comparându-le cu Franţa, e cazul să
fim realişti. Plus că, la ora când scriu
aceste rânduri, duminică noapte,
încă nu intraseră în luptă Italia şi
Portugalia…
Şi mai delicată e situaţia cronicarului
în ceea ce priveşte al doilea joc din
grupă al tricolorilor, care e programat
exact în seara de miercuri,când
revista noastră e deja la tipar! Jucăm
cu Elveţia, care a reuşit să învingă
Albania cu 1-0 şi care, astfel, a
luat o primă opţiune de calificare,
de pe locul doi din grupă. Deci,ca
să n-o mai lungesc, băieţii lui Iordănescu
trebuie să joace la victorie, păstrând
şanse chiar şi la un rezultat de
egalitate. În următoarele meciuri
din grupă Elveţia va întâlni Franţa,
în vreme ce tricolorii noştri îşi vor
juca ultima şansă cu echipa Albaniei.
Deşi pronosticul meu inţial a fost
că vom remiza cu elveţenii, înclin
să cred acum,după evoluţia lor din
meciul inaugural, că miercuri seară
vor juca la victorie şi o vor obţine!
Vladimir Petkovici, antrenorul
eveţienilor, a declarat după meciul
cu Albania că România rămâne
favorită pentru calificarea în optimi,
dar că, deşi outsideră, echipa Elveţiei
va încerca să tranşeze chestiunea
chiar în jocul cu băieţii noştri!
Bineînţeles că, dacă „ceasornicarii”
lui Petkovici înving miercuri seară,
ei vor fi deja calificaţi şi tocmai de
aceea mi-am revizuit şi eu pronosticul
iniţial, mizând pe victoria tricolorilor,
cărora le urez din toată inima succes!
În altă ordine de idei, văzând
bătăliile crunte care se dau între
galeriile mai multor echipe naţionale,
nu pot să nu evidenţiez fair-play-ul
fanilor români, frumoşi şi eleganţi,
în faţa cărora s-a plecat şi „tata
Puiu”, care a deschis pentru ei şi
porţile cantonamentului, la
antrenamentul uşor, de duminică.
Concesie care a prins bine mai ales
băieţilor, în materie de refacere
a moralului. Hai România!
